Valul islamic

de Camelia Sima

atunci când ajungi pentru prima dată sau pentru cine știe a câta oară în lumea fascinantă și plină de povești a turciei, dincolo de tot ce încântă ochiul și bucură sufletul, reminiscențe ale unui trecut ce și-a pus amprenta pe imaginea de astăzi, influenţând chiar mai mult decât am recunoaşte, cultura altor ţări, ceea ce uimeşte sunt mai cu seamă oamenii, acel caleidoscop cu mii de chipuri în mijlocul cărora un loc aparte îl are femeia turcă, cea al cărei cod vestimentar este impresionant prin varietatea lui, o varietate dincolo de care puţini ajung totuşi să vadă acel conflict ce macină încă societatea, în ciuda tuturor transformărilor petrecute în acest colţ de lume de la poarta orientului, căci turcia rămâne un stat islamic în care conflictul dintre progresişti şi conservatori nu pare să se stingă vreodată, aşa cum de nestins par diferenţe uriaşe dintre marile aglomerări urbane şi satele prinse de arşiţă şi de sărăcia grea şi uscată, aflată cumva în afara timpului.
în centrul acestei imagini este ea, femeia ce îşi apără credinţa şi identitatea purtând hijabul cu modestie şi moralitate, căci dincolo de văl, modestia straiului islamic, prezentă şi la bărbaţi de altfel, este desprinsă din coran, lucru care nu ar trebui să ne uimească foarte tare dacă este să îl comparăm de pildă cu hainele călugăriţelor noastre. cu toate acestea, hijabul a fost deja interzis în europa (nu şi rasa monahală) fiind considerat doar un simbol religios, iar în oraşele turciei de astăzi el încă naşte dispute aprinse, unele chiar şi în parlament, demonstrând că femeia de astăzi a turciei nu doreşte să renunţe uşor la acest acoperământ (recent, femeile avocat şi-au câştigat dreptul de a purta hijabul în instanţă), în ciuda faptului că printre reformele lui mustafa kemal ataturk s-au aflat în urmă cu aproape un secol şi acele măsuri menite să aducă renunţarea la acest cod vestimentar, o renunţare care a avut-o printre primele reprezentante chiar pe soţia lui.
astăzi în turcia peste 60% dintre femei mai poartă vălul islamic, iar în moschee orice femeie intră cu capul acoperit, fie ea şi simplu turist din alt colţ de lume. privind din exterior, cu neştiinţa celui care nu a trăit şi nu înţelege islamul, este cel puţin curios să vezi femeile turciei purtând burka şi ieşind pe stradă doar la lăsarea serii, alături de celelalte femei şi de copiii lor, femeile turciei care au adoptat stilul vestimentar european, trecând prin miezul zilei cu eleganţă, ori pe acelea care, deşi nu mai poartă burka, straiul negru ce le acoperă întreg trupul, îşi poartă părul acoperit cu acele eşarfe colorate ce sunt un adevărat spectacol în felul în care urmează conturul chipurilor şi redesenează linia fragilă a gâtului.
şi poate că cea mai tulburătoare scriere care ne poate oferi înţelegerea, deşi nu deplină, a ceea ce se întâmplă dincolo de văl, este romanul „zăpada”, considerat ca fiind singurul roman politic al lui orhan pamuk, o tulburătoare poveste petrecută în anatolia cea atât de conservatoare, o evocare a turciei în care conflictul acesta al renunţării la văl poate împinge la sinucidere; o poveste în care iubirea se insinuează, se împleteşte cu drama exilului, într-o simbolistică greu de digerat pentru cititorul încorsetat în prejudecăţi, nedeprins să vadă dincolo de aparenţe. o călătorie în asia minor, aşa cum sunt mai toate scrierile acestui laureat nobel pentru literatură.
dincolo de hijab este… o lume întreagă, fascinantă, în care trăieşte ea, femeia de astăzi a turciei, cea care poartă în sângele ei nescrisele reguli ale lumii de ieri, împletite cu cele ale lumii de astăzi. sânge de odaliscă ori de sultană mai clocotesc în venele celei care, înveşmântată în straiul ei negru citeşte din coran în lumina tăcută şi puţină a moscheei dar şi în venele aceleia care nu se mai deosebeşte prin nimic de femeia turist cu al cărei zâmbet se intersectează pe străzile pline de istorie.
privit din exterior, acest văl este doar o bucată de pânză, dar câţi înţelegem oare cu adevărat semnificaţia lui?
acest text este un dar pentru gabriela şi fascinanta ei cafenea turcească.