Un termen de origine dacă, preluat în limba franceză

postat de Daniel Onaca

Nu doar otomanii au rătăcit dintr-un loc în altul, căutând un meleag potrivit pe care să-l poate numi vatră strămoșească. Înaintea lor au fost hunii și tătarii, pecenegii și cumanii, alanii și vandalii, herulii, goții și maghiarii… Seminții de toate felurile au străbătut păduri și ape fugind din calea urgiilor ori semănând ele însele urgia cotropitoare în calea lor.

Când vandalii au poposit, pe la văleatul 330, pe meleagurile din vestul actualei Românii, miratu-sau mult să găsească aici o populaţie deosebit de primitoare. De fiecare dată când vreun venetic, din neamul celor veniţi din nordul Europei, intra în casa unui localnic era întâmpinat cu voie bună, poftit să stea jos şi îmbiat cu un urcior de vin. «Şezi!», i se spunea, înainte ca oaspetele să fie ospătat.

stolen

După ce şi-au continuat drumul spre vest, vandalii n-au uitat ospitalitatea gazdelor lor şi nici cuvântul « şezi » pe care l-au auzit atât de des din gura acestora. Urmarea a fost că l-au inclus în vocabularul lor apoi l-au transmis şi frâncilor peste care au dat după ce-au trecut Rinul. Dacă şi frâncii au fost îmbiaţi cu vin de către vandali asta nu se cunoaşte. Ceea ce se ştie cu certitudine însă este că francezii l-au aplicat unui obiect de mobilier care li se părea lor că se potrivea cuvântului. Aşa se face că, până şi în ziua de astăzi, în limba franceză, scaunului i spune „chaise”.

Posted on 25/07/2013, in Povestiri and tagged , , , . Bookmark the permalink. 16 comentarii.

  1. Interesantă e istoria aceasta, a unui cuvânt atât de cunoscut, câte țari a străbătut și câte povești s-au legat de el, prin negura timpului.

  2. Singurul cusur al poveștii e ca s-a născut în mintea unui povestitor amator de cahfele dulci și public doritor să asculte.

  3. Eu cred că s-a născut acolo unde trebuia ca să avem și noi acces la ea.

  4. brindusa.frunza

    Stiam eu ca francii sunt vinovati!
    Sezlong -inseamna indemn la lene!😛

    Imi beau cafeaua de dimineata pe un sezlong asteptand rasaritul si ora la care suna ceasul desteptator ( ce sintagma cinica !🙂 ) ! Dupa acel sunet progamat pana si birmanezul meu somnoros are reflexul stiut al intamplarilor cu final asteptat !Se intinde luung in sezlong pentru ca urmeaza o pauza pentru musiu’ iar eu plonjez in…cotidian! I-am propus sa schimbam o zi rolurile! Ma priveste cu ochi de fremen (dependent de o singura mirodenie) de parca m-ar intreba : Cum adica, io?🙂
    Spune Gabriela si tu , daca nu e asta discriminare!😛

    • Brindusa, nu stiu daca e un idemn la lene. Cine spune ca trebuie sa fim superharnici. Eu zic ca e u idemna la rasfat si nu e nimic ra in asta.🙂

      • Cine spune ca trebuie sa fim superharnici?
        Cum cine?😛
        Primul,
        Cel care nu va fi niciodata UNUL!
        Colosul cu picioare de lut!( e un acrostih)

        PS.Apropo, cum se traduce „primul” in germana?😛

      • Erst- primul.
        Nu am aspirații sa fiu prima, îmi place locul pe care îl am și nu mă interesează ierarhiile sociale care sunt un mod de control al conștiinței umane, ca și tot, dealtfel, ce presupune cunoașterea celorlalți. E ca și cum ai compara un creion cu o floare ori un om cu o casă. Pentru mine sunt irelevante, așa că, locul meu e primul și ultimul sub soare, lângă locul celui din apopierea mea.

    • Gabriela draga, cred ca am fost prea eliptica! Nu era vorba de ierarhii! Chiar nu m-ai inteles!😛

  5. O poveste ff simpatica, cu ton sfatos de om care pare a sti cum erau atat vandalii cat si francii. Trebuie totusi mentionat ca exita si alte posibilitati legate de etimologia acestui cuvant chaise, gasibile pe internet, chiar in dictionare de latfel destul de reputabile, de ex ca ar veni de la chaire, care inseamna un piedestal ridicat de unde predica un preot, de fapt catedra, asa cum se regaseste si in denumirea catedralelor/bisericilor La Chaise Dieu, La Chaise-Baudouin, etc), si la figurat inseamna si sediul scaunului unui Papa sau Episcop, (care exista deja la vremea francilor, desi catedralele respective desigur ca nu existau inca, insa romanii antici vorbitori de latina erau destul de in control inca prin centrul UE), si cuvant in care R a devenit S chiar datorita pronuntiei unor parizieni, insa mai tarziu, prin sec 15 sau chiar 16. E un cuvant destul de important pt istoria vestului, datorita sensului lui academic si presupun ca istoria lui etimologica a fost studiata destul de intensiv. Nu cred ca provine dintro-o limba predominant orala, asa cum era limba dacilor sau chiar si a vandalilior probabil, ci sincer cred ca acest cuvant are o origine birocratic culta din limbi care erau obisnuite cu scrisul de mai multa vreme. (Nu scriu in mod de a denigra dacii sau a denigra popoarele care nu par a fi avut limbi scrise, ca eu NU am aceasta parere, eu doar descriu ce am citit pe Internet, pt ca mie imi place sa citesc despre Istoria cuvintelor si istooria uneltelor umane, desi nu apuc sa citesc niciodata decat daca imi aduce cineva aminte, de obicei diverse bloggeri.)

    • D’apoi pe mine nu mă lăsa cugetul sa mă prind cu matale in privința unor asemenea chestiuni carturaresti întrucât știință mea e prea marunta. Eu spun doara ce-am auzit de la bunii mei care, si ei, or fi auzit-o de la mosii lor candva. Cat o fi ea de adevarata, nu stiu, dar mie mi s-a părut frumoasa si dacă v-am infatisat-o aici, a fost pt ca asa i-am fagaduit unuia din cinstitij oaspeti ai cafenelei s-o fac. Apoi de la mult patimitul nostru martor al ortodoxiei, Dostoievski (poate ca si asta e însemnat undeva, pe scoarta netului), mai știu ca frumusetea e cea care va salva lumea si, m-am gândit eu, ce plata mai buna îi pot oferi eu frumoasei mele gazde, pt bunatatea de mă fi ingaduit aici, dacă nu o poveste in care frumosul întrece adevarul.

      • Ah, eu voiam doar sa clarific ca NICIODATA nu am avut pretentia ca ma pricep la asemenea chestii, eu personal doar ma gandeam la probabilitatea relativ redusa ca povestea etimologica de mai sus sa fie autentica, relativ la alte povesti, plus doream sa zic ca dupa parerea mea, in etimologie exista si acum MULTE, MULTE confuzii, neclaritati si adevarate MISTERE, chiar ff interesante de explorat, plus imbietoare la tot felul de povesti, care ele in sine nu sunt neapat lipsite de valoare, cel putin literara, chiar daca sunt fictionale…desigur in mana unui scriitor talentat, ca eu nu sunt. Dar uite, chiar azi, am fost de fapt inspirat asa de aceasta poveste, si pe alt blog, al lui Raul Ghiran, venise vorba despre reciclarea deseurilor, si zau, am stata asa sa caut etimologia cuvintelor Deseuri, si chiar Gunoi, si am dat de un mister cu adevarat palpitant in legatura cu cuvantul Gunoi care intr-adevar pare a fi de origine posibil real tracica, PLUS am avut si o fantezie despre o posibila poveste literara (desigur de fictiune) dintre posibila intalnire dintre un marinar medieval posibil originar chiar si de pe teritoriile vorbitoare de lb romana si alti colegi de-ai lui posibil catalani, provensali, si portughezi cu amerindienii Quechua in timpul marilor expeditii catre Americi din Evul Mediu, oameni total necunoscuti care au amestecat cuvantul Gunoi romanesc de origine tracica cu cuvantul Gaina de origine latina medievala cu modul in care indienii Quechua numeau gainatul pasarilor locale, ei spunandu-i acestuia Uano, si uite asa s-a nascut cuvantul Guano, care abia mult mai tarziu a reaparut in scrierile unor exploratori mai apropiati de zilele noastre, din sec 19, acestia insa de origine britanica…desi asta e o poveste tot ff speculativa si total fictionala, insa zau, pe mine m-a facut sa visez la diverse posibilitati chiar ff interesante…si ZAU, NU fac misto, si NU scriu SARCASTIC, pt ca se stie ca exista proverbul, „one man’s trash is another man’s treasure” (ce e gunoi pt un om poate reprezenta o adevarat comoara pt alt om), PLUS se stie ce valoros a fost considerat guano, ca posibil ingrasamant agricol, au exista chiar firme intregi si comapnii de business care s-au dezvoltat bazate pe incercarea de a comercializa guano ca ingrasamant, si chiar istoria tarii Peru a avut o perioada de prsperitate si stabilitate la mijlocul sec 19, in care economia acestei tari se baza destul de mult pe export de guano. Adica eu cred ca s-ar putea scrie o poveste chiar interesanta, desi ar fi fictiva despre cum s-au intalnit cuvintele Gunoi (care la vremae tracilor adevarati insemna baligar) si Gaina plus Guano, care era gainatul de la pasarile de pe plajele si pesterile neamenajate din America de Sud.

        Zau, sorry, stiu ca sunt total aiurea, dar repet ca eu am fost inspirat de acest articol, si doar s-a nimerit ca era vorba de misterul detaliilor istorice ale cuvajntului Guano, plus al etimologiei cuvantului gunoi, care NU e de origine latina, NICI greaca, nici slavica, (desi in DEX se spune ca ar putea veni de la bulgari, desi NU are cum, decat poate de la niste megleno-romani care locuiau printre bulgari, insa a caror limba are legatura mai mare cu lb vorbita de traci decat cu lb latina, desi este o limba destul de misterioasa, si inca nu e cunoscuta ff bine). Pur si simplu asa m-a dus pe mine gandul, si a fost inspirat si de acest articol, adica repet ca NU sunt impotriva fictionalizarii interesante in scop literar, desi doar comentam ca totusi e ff putin probabil ca acest cuvat Scaun, care este in primul rand un mobilier mai recent, plus este unul destul de birocratic, avea cum sa provina de la daci, care precis nu aveau scaune, efectiv nimeni nu avea scaune la vremea lor, si ospitalitatea efectiv nu se oferea cu genul dea indemna pe cineva sa stea jos pe un scaun, asa spunandu-i cuiva sa seada, „sezi”, ci insemna a imparti mancare si un pat de obicei, nu un scaun, desi in situatii conflictuali, se poate imagina ca o anumita persoana putea fi indemnata sa stea jos, chiar si culcat la pamant, in caz ca se dorea dominanta asupra lui, asa in lupta, sa il vezi pe jos in fata ta, tu stand in picioare, insa scaunul de sens de dominanta birocratica nu eera genul dacilor, era mai curand genul romanilor antci si ulterior posibil preluat de francii organizati deja. Plus vandalii, chiar azi am citit, tot inspirat de acest articol, pt ca eu sunt total tufa la istorie, erau de fapt niste triburi nomade suedeze de la nord de varangii care au format o parte din poporul rus, iar vandalii au luat-o si ei in jos, desi poate unii au venit catre zona Romaniei dinspre est si altii care deja erau in centrul UE, poate au venit si catre popoarele locuitoare in zona Romaniei si de la vest sau nord-vest, adica desigur ca populatia rezidenta pe teritoriile Romaniei de azi si chiar posibil vorbitoare deja de lb romana sau oricum de o limba asemanatoare cu lb romana de o idee de mai tarziu a avut interactiune cu germanicii si nordicii atunci prin sec 4. Dar in nici un caz eu nu stiu nimica la nivel serios, dar incerc sa citesc daca ma inspira ceva, si aceste articole m-au inspirat pe mine, chiar daca eu o dau in bara atunci cand comentez, ca eu comentez asa direct, si spontan, si uneori uit sa clarific ce vreau sa zic.

      • Robert dragă, răspunsul tău a fost cel puțin la fel de incitant pt mine cum a fost articolul meu pt tine. Și o să-ti și explic, pe secțiuni, de ce.

        1. Complexul de ipoteze și observațiile privitoare la termenul ”gunoi” constituie într-adevăr un subiect fascinant, pe care poți să fii sigur că îl voi adăuga listei mele materiale susceptibile a fi aprofundate și dezvoltate. Conexiunea cu termeni existenți în limba amerindienilor, char dacă ar părea forțată, nu e lipsită de potențial… ficțional.😉 Fii liniștit, nici prin gând nu mi-a trecut că ai putea fi ironic sau sarcastic. Spus în paranteză, pentru a-ți pune la încercare priceperea în iscodirea netului: ști cumva care țară din America de Sud e bilingvă (e una singură)?

        2. Argumentele tale privind originea dacă a cuvântului ”chaise” sunt mult prea serioase pt a fi aplicate unui subiect pe care eu l-am tratat doar în joacă. Postarea respectivă e pură ficțiune. De la cap la coadă! Nu merita atât consum de timp și energie, deși ocupându-te de el ai descoperit o seamă de lucruri interesante, nu-i așa?

        3. Secțiunea cea mai incitantă (pt mine, bineânțeles) din răspunsul tău privește istoria vandalilor. Și asta din cel puțin două motive. Odată pt că, fără să mă laud, ai dat peste un expert în materie (cred că m-am ocupat de aces subiect un an încheiat) și, în al doilea rând, pt că istoria vandlilor este una deopotrivă mirobolantă și simbolică. Pe scurt acest popor, care, în mod eronat, a fost descris în cărțile de istorie, ca popor migrator, a fost de fapt un popor sedentar, așezat undeva, în nordul Europei (pe actualul teritoriu al Poloniei ori în sudul Suediei, exact în regiunea numită Finnveden, unde, întâmplător, locuiesc și eu🙂, aceasta e o chestiune nelămurită încă). A fost silit să-și părăsească vatra din cauza unei perioade de glaciațiune și a coborât spre sud poposind o scurtă perioadă pe teritoriul actual al României, pe Câmpia de Vest, cam în zona Aradului. Acolo a adăstat o scurtă perioadă, până când i-au întâlnit pe Alanii, veniți din nordul Mării Negre ori zona Caucazului. Împreună, și-au continuat drumul spre vest, fugind din calea hunilor, dar la rândul lor măturând populațiile întâlnite în cale. Se poate spune că, din popor sedentar ce-au fost odată, Vandalii și-au schimbat cu totul stilul de viață, devenind o populație migratoare cu faimă de cuceritori! Iar destinul lor nu s-a terminat cu asta. Ajunși în nordul Africii, s-au stabilit pe locul unde, cu mult timp înainte, se înălțase mândra Cartagină, iar de acolo, timp de jumătate de an, au devenit stăpânii Mediteranei. Tot de acolo au făcut și celebra lor incursiune la Roma, pe care au prădat-o cu metoadă. Și iată cum, pt a doua oară, destinul vandalilor s-a schimbat, devenitn o putere maritimiă fără egal la acea vreme, în Europa. Un popor care doar cu 50 de ani înainte fusese o populație de agricultori! Nu e fascinant!? Asta la nivele macro🙂 Povstea lor e fascinantă și în detalii. Mă opresc aici, ca să n-o supăr pe gazda noastră cu șușotelile noastre prelungite, dar dacă vrei, poți arunca o privire pe blogul meu personal, unde, dacă există interes, pot înșira o sumedenie de alte povești ADEVĂRATE despre soarta vandalilor, cum ar fi, de ex., nemeritatul lor renume (se poate face o paralelă cu renumele lui Vlad Țepeș!) Deocamdată mă opresc aici, mulțumindu-ți încă odată pt prilejul oferit de a proceda la acest excurs istoric.

      • Adica sincer pot sa zic ce m-a intrigat pe mine a fost ideea de ospitalitate a dacilor asa cu ulcior cu vin, care e asa o imagine de sec 19 cult, pur si simplu nu are absolut nimic de a face probabil cu cultura reala si obiceiurile sociale ale acelor oameni care-si ziceau daci, care erau pagani pagani, plus chiar ca habar nu am ce are ortodoxia lui Dostoievski, care si el e tot din sec 19, cu o poveste despre daci si vandali si franci, adica in nici un caz dacii nu erau crestini, dar nu ca erau cumva anti-crestini, pur si simplu nu cred ca le pasa, nici nu auzisera de crestinism, dupa parerea mea, sau daca auzisera, il credeau total fara importanta, cel putin atunci prin sec 2-3…habar nu am despre sec 4, zau, pe la sec 4, deja exista al 33-lea Papa, Silvestru, insa zau habar nu am care era opinia lui despre teritoriile locuite de lumea vobitoare de lb romana. Zau, eu sincer si din tot sufletul meu cred ca istoria poporului vorbitor de lb romanan nu seamna prea mult cu cea prezentata publicului larg in sec 19, dar la fel nici istoria poporului vorbitor de alte limbi nu seamna neaparat cu povestile prezentate in sec 19, si de aia exista istorici profesionisti in continuare si de aia se dezvolta istoriografia si in continuare, ca doar nu a fost inventata in sec 19, si nu trebuie sa fie neaprata dusa mai departe exact cu aceleasi metodologii. Insa partea de literatura de fictiune, desigur, dupa parerea m,ea, o poveste istorica, chiar daca e total fictiva sau speculativa, devine cu atat mai intriganta cu cat are elem,ente de probabilitate mai mare sa fie asa mai aproape de cum o fi fost, plus prezentata poate dintr-o perspectiva mai chiar de la acea vreme, nu de o perspectiva contemporana, dar asta e FFFFFFFFFFFF greu, plus desigur nu e ceva riguros, e doar si asta un artificiu mai degraba tehnic literar ca sa se scoata o poveste mai interesanta, mai scoasa din anumite sabloane, si desigur se poate incerca cu folosirea unui limbaj cu arhaisme, insa nu e destul, trebuie ca si activiattile si interactiunile sociale sa semene cu alea de atunci, si zau, eu sincer nu cred ca erau prea multi crestini care sa semene cu cei de la vremea d-lui Dostoyevski printre vorbitorii de lb romana incipienta la vremea anilor 300, dar asta NU inseamna ca eu as desconsidera crestinismul ca religie, sau contributia BOR la istoria culturii romane.

      • Dacă ești amator de astfel de istorii, te invit pe blogul Trufe și Aguride, unde mai sunt și altele, bună-oară cea privitoare la proveniența cuvânțului ”noroc”. Le-aș fi împărțășit cu dragă inimă și celorlalți cititori ai cafenelei, dar nu vreau să subminez profilul sitului. Am înțeles că aici ne delectăm cu vești și povești legate de zona Levantului.

    • Multumesc atat pt comentariul fff interesant despre vandali, cat si pt invitatia de a citi de pe acel blog !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: