Mirodenii

Soarele se înălțase deja de câteva sulițe pe cer prevestind o zi calda și senină, potrivită pentru a înfăptui lucruri osebite. Tânara Nurifer se ridică din așternuturi purtând încă visele atârnate de gene și se spală de arșița nopții cu apă crudă, din care adie parfum de trandafiri și de iasomie. Își pune haine ușoare, de bumbac, papucii din catifea , cu vârful răsucit își așeaza brățările pe mâini, își acopera obrazul cu un val transparent lăsând la vedere doar scânteierile ochilor ei negri, conturati cu cărbune, pentru a le adânci parca frumusețea.

Iese pe poarta grea pornind pe ulițe, printre casele albe cu porți și ferestre albastre, lângă care cântă în soare cu ciorchinii uriași ai florii de hârtie ba roșii ca focul, ba de culoarea portocalei ori roz țipator ca buzele unei odalisce, adusă de la ghiaurii dinspre soare-apune.
La o încrucișare de străduțe, copii se joacă râzând, fără să simtă curgerea timpului, printre degetele picioarelor desculțe, mângâiate de praful drumului.
Drumul se umple de trecători, ca un furnicar, voci, mirosuri, toate amestecate starnesc simturile. Slujnice și boieroaice, slujitori, negustori, sacagii, o lume colorată, defilează prin fața-i și ea se străduiește sa razbata pin acest furnicar viu. Ajunsă în bazar se oprește să admire tarabele negusorilor, încărcate cu tot felul de lucruri osebite menite să îi vrajească ochii, care mai de care. Fructe aduse din toate colțurile țării și altele nemaivăzute, legume proaspete, pește, tot felul de dulciuri, diferite lucruri pentru trebuința casei, vase, sticlarie fina, ibrice și ceaune, pânzeturi fine fac bazarul o lume a lucrurilor de tot felul aduse din cele mai îndepartate lucruri.

Neguțătorul înalt si mustacios o urmarea cu privirea de departe și când pașii ei ajung în dreptul dughenei o poftește să intre și să îi admire fermecatele covoare, rug-uri atât de dorite de străini și de localnici deopotrivă, ce au țesute între fibre și noduri, munca și truda femeilor in ani de zile, atât de frumos zugrăvită în motivele cu flori, animale, scene de vitejie ori arabescuri. O poftește să șadă oferindu-i un ceai, pe o tava aurie aținind-o cu privirile lui flamande, căutând cu înfrigurare orice indiciu, orice formă despre frumusețea ei, abia ghicită pe sub mătăsuri iar ochii lui sclipesc ca două bucăți de jar. Îl lasă să o iscodească din priviri în timp ce cuvintele lui curg mieros, povestind despre covoarele sale speciale, aduse din colțurile Turciei, din Tibet, Iran sau Egipt. Sorbește lichidul roșu pe îndelete și apoi se ridică mulțumind pentru bucuria cu care a fost primită și pleacă urmându-și drumul, spre acel loc care îi umple nările de mirosuri înțepătoare dar atât de placute: bazarul de mirodenii.

Miroase a fructe și a arome străine, răscolite de căldura soarelui și încărcate de praful stârnit de tălpile dese ale trecătorilor. Grămăjoarele de pudre aromate ori plantele uscate aduse din cele mai îndepărate colțuri ale pământului, din țări cu nume nemaiauzite sunt puse peste tot, cu grija de a nu se risipi nici un firicel, pentru că multe dintre ele căntaresc valoarea lor în aur și pentru ele s-ar face moarte de om. Negustorii venețieni îmbie la piper ori scortisoara, la șofran, cucurma, vanilie, susan, la ghimbir ori mii de alte plante, radacini ori scoarte, care vor starni cele mai ascunse simțiri ale celor care le vor gusta. Cu voce sigură, femeia se târguiește pentru tot, așa cum e obiceiul, sa nu te ia neguțătorul de prost ori să se simtă jignit și în cele din urmă, cu săculețul plin de arome o pornește către casă.
În drum, pe aceleași ulițe vesele și albe, pline de râsetele copiilor se gândește la minunatul ospăț din seara ce va să vină. Ajunsa în răcoarea casei duce coșul la bucatarie, unde are treabă până după prânz, vrând să pregătească totul cu mâinile ei. Trudită de drum și de bucătăria în care așternuse cu grijă arome și culori, se duce în iatac tolanindu-se pe perne în așteptarea întunericului și a luceafărului pe bolta înstelată, ce se zărește prin ferestrele deschise peste care flutură cîte o perdea subțire ca o nălucă. safiye_sultan_00_th

Îmbaiată în apă cu parfum de trandafiri și își unse trupul ei ca o vioara, cu uleiuri fine, aromate făcând pielea să îi strălucească precum mătasea. Părul roșu ce îi coboară în valuri blânde până la brâu, e așezat de o tânără ajutoare într-o coafură cu împletiri si avea prins în el o minunata floare de orhidee galbena. De urechile fine, dezvelite sunt atârnate doua boabe mari, verzi ca sângele vrăjitorei. Își pune veșminte de matase roșie și papucii verzi din catifea, cu minunate broderii și margele. Oglinda ii reflecta frumusețea si misterul soptit al ochilor negri, al caror contur il mai verifica inca o data.
În camera mare, cu ferestre ce dau spre mare, luminile serii se strecoara șoptit îi prin colturi ard mici lampi ce împrăștie lumina în cristale multicolore.

Masuța cu picioare scurte e însoțită de câteva perne minunate, din matase de Damasc. Pe ea, așezate cu grijă, vase mici de porțelan, cât căușul palmei, cu mâncăruri ce îți lasă gura apă te îmbie numai când le vezi, atât de frumos au fost împreunate culorile și aromele lor. Tipsii cu fructe alese, căni cu vin, vase de cleștar cu bucățele mici de rahat de toate culorile si canuțe mici de sticla cu șerbet de menta și vanilie arată de departe că e un adevarat ospaț.
Luă din coșul adus din grădină câiva trandafiri și rupse fara mila petalele lor desenând cu ele un covor minunat de la ușa pnână la la patul imens, cu baldachin din mătasuri grele.

In curte prin întuneric se aude tropot de cal, fornăind scurt când este oprit din hățuri. Călărețul sare sprinten din șa și plin de colb se indreapta spre usa palatului călcând cu pași sigur pe dalele de marmură, într-un zgomot surd de încălțări si fiare. Intră într-o încăpere să se curețe de praf și să își spele oboseala și sudoarea drumului și slujnicele îl ajutară în aceasta treabă desăvârșită cu a-și spăla obrazul și tâmplele cu parfum de lamâie. Gata, schimbat, tânărul cu parul nergu si ochii verzi căută drumul pe coridoare până când o zări pe ea, așteptandu-l în ușă cu un zâmbet cald și privirea aceea misterioasă, ucigatoare de inimi. Își simțea genunchii tremurând de parcă acum o vedea pentru prima dată.
– Bine te-am găsit, Nurifer, sultana inimii mele, spuse Omer luându-i mainile și ducându-le la buze. Cu o nestavilita dorință o îmbrațișă, simtindu-i parfmul tulburator învaluindu-l cu totul.
– Bine-ai venit, stapanul inimii mele. Lungă mi-a fost așteptarea.
– Lung mi-a fost și mie drumul dar întoarcerea a prețuit toata truda.
– Poftește dar să te odihnești puțin.
Intrară în iatac și tînarul se simțea un adevărat pașă, tolănit, sprijinit pe perne și gustand din mancărurile alese. Poftit să mănânce, luă cu mâna bucățelele mici, prea puține pentru pofta ce o avea. Se făcu roșu la obraz încercând o bucățică de carne de pui, tăvălită prin sos de susan amestecat cu paprika vie ca flacăra iar lacrimile îi umplură ochii. Buzele i s-au făcut mai roșii decât rodia și parcă mii de furnici îi tropăiau prin ele. Gusta apoi din carnea de miel cu o minunată aromă simtind iuțeala ghimbirului tocat fin amestecat cu tarhon. Lua niste orez, amestecat cu sofran și patrunjel, prin care se vad boabe de piper zdrobit. O gura de vin îi stâmpără focul ce îi arde gura.
– Iubita mea neasemuită ce mi-ai dat sa mănânc?
– E hrana pe care am primit-o și eu, singură de cand ai plecat. Are un nume frumos, se numește iubire.
– Dar vinul, de ce e amar?
– Am pus pe fundul vasului frunze de pelin sa ne ducă pe cele mai înalte culmi ale iubirii. Acum, poti să gusti un serbet de vanilie cu mentă, că mi-a fost lungă și grea așteptarea dar dulce momentul revederii.
În timpul acesta, două dansatoare plutesc unduindu-se în dansul lor magic iar sazul din mâinile alte fete face sufletul să tremure. E aievea ori e vis?
-Spune-mi o poveste de-a ta, îi zise ea cu vocea blandă plină de iubire, în timp ce ochii îi măsurau fiecare gest.
– Poveștile mele sunt pline de moarte. Nu cred că o să îți placă.
– Trăiesc moartea în fiecare clipă așteptând să te întorci.
El îi povesti o întămplare tristă cu doi frați și prin ochii ei trecură umbre.

Dintr-o altă cupă, iubita îi toarna vin cu scorțișoară și gustul lui bland il face să mai dorească. Intr-un târziu fetele pleacă iar tânărul își spală mâinile într-un vas de argint, cu apă în care plutesc bucățele de lămâie și petale de trandafiri. Singuri, cu umbrele dansând din loc in loc, fâșâit de mătăsuri, căutări de respunsuri și respirații.
– Ah! E ceva in așternut, țipă el scurt. Pe cearșaful alb, boabe albe de orez, negre, roșii, verzi de piper și cuisoare. Ce e asta?
– Mirodenii, să ții minte seara aceasta și drumul spre mine.
– Am să îl țin dar nu mă mai chinui, râse el aruncand asternutul de matase de culoarea paiului, cât colo în timp ce boabele zornăie scurt pe podea, ca niște perle dintr-un șirag rupt. Clipele petrecute cu tine sunt nepamantești.
Târziu în noapte, luna se revarsă peste ape, luminând cu strălucirea ei două trupuri adormite într-o îmbrățișare cu gust de mirodenii, ca într-un poem persan.

”Înmiresmează-te frumoaso
Că pe-un altar cu mirodenii
Cât zarea-i plină de albastru
Cât lumea-i plină de vedenii”

Posted on 28/07/2013, in Povestiri and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 20 comentarii.

  1. brindusa.frunza

    Si tu esti frumoasa, Gabriela , precum un poem persan!
    Zuza de serviciu!

  2. Hai ca m-am prins! Frumoasa dantelarie ai știut se tesi drept pandant la sângeroasa poveste despre Spaima din vremea Ramadanului🙂 Ma dau bătut; un asemenea exercitiu de stil mă depășește. Așteaptă numai: când oi sti ceva mai multe despre virtutile mirodeniilor o sa revin si voi răspunde provocarii. Pana atunci, sa-ti dezvalui un secret; o taina bine ferecata pe fundul paharului cu vin si pelin: parul roscat e slăbiciunea si taria mea! A fost o delectare sa citesc acest text.

    • Ma bucur ca a fost pe gustul tau desi nu sunt nici pe departe o povestitoare atat de buna ca si tine. Pelinul cu vin are multe taine. Se stie ca il foloseau inteleptii, ca sa poata intra in comuniune cu Dumnezeu.

      • Complimentul tau e putin exagerat. Cat despre amestecul de vin cu pelin, marturisesc sincer ca nu-i cunosteam nici virtutile (daca or fi reale) nici scopul in care era folosit de antici. Eu vedeam aceasta licoare doar ca pe o metafora poetica, o nevinovata figura de stil.

      • Este mai mult decât o metaforă. Este o combinație ușor halucionogenă care poate conduce spre starea de transă. Dacă ai remarcat, Omar Kayyam vorbește des despre vin și chiar despre acest amestec.

  3. Ce viata de femeie, zau, poti sa descrii asa cum ar fi trebuit ea sa fie teoretic probabil in Islam, din pacate nu cred ca iese asa in realitate nici pt maj femeilor de acolo, doar asa pt alea care apuca sa se marite cu vreun leader, asa ca frumoasa Pertevnyal, sau regina Noor a Iordaniei. Altfel, zau, e destul de greu pt femeiile obisnuite dn tarile astea musulmane, fie ca sunt la ele acasa, fie chiar si in diaspora, ca in diaspora nu le este incurajata cultura, nu are cine sa le intretina in acest nivel de lux, nici macar sa le ofere serviciile de care ar avea nevoie, nici macar in tarile bogate, de ex sist sanitar nu e chiar asa de ultra super la nivelul populatiei de masa, desi poate in Germania sa fie o idee mai OK decat in UK, dar depinde desigur unde, scolile publice nu sunt nici alea optime pt copiii lor, care vor fi canalizati catre o patura destul de joasa, chiar fara sa vrea uniii din ei, mai ales daca se iau dupa colegii lor de clasa, e destul de complicat pt femeile musulmane cred eu, in acest moment al vietii lor, plus li se pretinde sa participe acum si la miscari politice, fie casa la ele fie in strainatate, zau, ca numai de asta au ele chef. Insa nu ar trebui sa ma uit nici eu la ele ca l un monolit, doar pt ca au fetele acoperite, stiu ca sunt ff diferite, desigur ca individ, dar si ca diverse culturi, nu e tot aia Turcia sau Iran sau Egipt, desigur, plus nu mai zic de Africa musulmana, unde au fost preluate niste ritualuri din Islam si altoite pe culturi de baza africane de iese chiar varza uneori, si de obicei e greu mai mult tot pt femei, desi ele participa chiar destul de mult la economia reala unei tari, insa chiar ca sunt exploatate. Nu stiu de ce textul tau de mai sus, care e asa mai degraba ca o poveste, care desigur ar putea fi citita si ea mai abstract, (asa cum ma gandisem din prima in fata celeilalte povesti despre Nilufer scrisa de D Onaca), in acest caz pe mine m-a indemnat sa ma gandesc asa concret, chiar larg social si oarecum politic. Poate faptul ca eroina a iesit din casa si a negociat niste preturi in piata pt acele mirodenii pe care le pretuia, insa care pana la urma au fost considerate ca oarecum neconfortabile si stanjenitoare pt partener, desi aroma lor desigur ca fusese folositoare, si desi de fapt se stie ca miroodeniile doar sunt suplimente extra, multe nu se consuma ele insele, ci se dau la o parte, desi uneori sunt lasate acolo si ca decor, plus desi chiar studii recente au dovedit proprietati chiar protectoare anti-cancerigene de ex ale unor mirodenii folosite de mult timp in unele bucatarii asiatice.

    • Rudolph, adevărul este că europenii cunosc foarte puține lucruri despre femeia orientală și despre caracterul ei. Nu spun că nu sunt multe femei orpimate, care trăiesc o viața de mizerie. Dar nu toate. Femeia turcă este un caz mai aparte. Nu din cauza islamului de tip modernist de acum, ci pentru ca așa a fost mereu. Soție de razboinic, ea fost mereu cea care a trebuit să ducă toate grijile gospodăriei, să crească copiii, să muncească la câmp, în timp ce soțul ei era plecat la oaste și de multe ori nu se ma intorcea. Supușenia ei e doar de fațadă, în societate, la fel si acum. În casa, ea este șeful și este de multe ori un adevarat dictator, decizând asupra vieții familiei și a copiilor. Dacă femeia turcă nu își dorește o anume femeie de noră, fiul ei va respecta dorinta mamei.
      Despre mirodenii pot să îți spun că au multe proprietăți dar nu știu de unde ai înțeles tu că nu se mănâncă. Odată ce sunt puse în mâncare este clar ca le și mănânci. Turcia e o țară mare, cu o climă și un relief diversificat așa că și paleta a plantelor aromatice este largă. Bucătăria turcească e ceva de excepție prin diversitatea legumelor utilizate dar și prin modul special în care sunt preparate. Despre bucătăria turcească o să vorbesc ceva mai încolo.

      • Pai la mirodenii, eu m-am gandit la piper asa din prima pt ca zau daca asta nu e printre cele ffff putine mirodenii pe care le stiu eu, plus stiu ca eu nu mananc boabele de piper daca apar asa intregi pe undeva, de ex intr-un pilaf, (care mie imi place ff mult ca mancare oarecum orientala din punctul meu de vedere, ca e mereu pilaf din ala facut cu supa de gaina si mama pune piper in el, si mie numai asta imi place, altul nu-mi place, numai ca nu cred ca imi place din cauza piperului, ci din cauza supei de gaina plus pt ca il face mama), plus m-am mai gandi si la foile de dafin si stiu ca eu nici pe alea nu le mananc daca sunt in mancare, desi desigur ca exista nu stiu cat de multe alte mirodenii, dar ma gandeam si la bobitele care il enervasera pe personajul de mai sus, de parca era printesa din poveste aia Printesa si bobul de mazare !

      • Rudolph, era o joacă din dragoste.🙂 Ea a vrut să îl facă, să țină minte seara aceea și a ales un mod special. Dar, trebuie să recunoști că, unei europence nu i-ar fi dat prin cap lucrul acesta și totul ar fi fost simplificat. Insă, ca să ajungi la inima unui barbat îți trebuie ceva mai multă artă și femeiea orientală știe asta.

      • Tocmai voiam sa zic ceva la care oarecum ai dat deja raspuns aicea, dar nu avusesem timp. Voiam sa zic ca e posibil ca eu sa fi fost tentat sa ma gandesc cu oarecare compasiune DISTANTATA de femeile din Islam (asa cum am facut mai sus) tocmai pt ca am simtit asa, citind povestea ta, cat de puternica poate fi o femeie daca ea functioneaza la nivel optim in acel fel de sistem, (ceea ce nu zic ca se intampla chiar atat de des, mai ales nu acuma, nici macar in tarile arabe mai bogate, daramite in Diaspora femeilor musulmane care se afla printre crestini, cat despre Turcia cam imi dau seama cat de mare si de diversa este), si efectiv ma SPERIASEM, si de aia am preferat sa ma distantez !! (desi nu fara a face asa cu mana de la distanta femeilor mai oprimate de pretutindeni asa in mod oarecum internationalist comunist vag politic corect, de la un balcon, dar de cat de mai departe !!) Dar eu pot sa zic sincer ca din povestea de mai sus cel slab si nevolnic l-am simtit de fapt pe acel personaj mai masculin, ca tocmai el, acel razboinic calator prin praf si furtuni de nisip, nemaipomenind prin cine stie ce primejdii turistice si comerciale trecuse, dar se speriase de cele 3 boabe de piper asa ca printesa din povestea UE, pe cand personajul feminin fusese la conducere si planificare si execute competenta chiar tot timpul, in aceasta poveste !

  4. Poate ca ar trebui sa incercam si noi sa facem in acest fel serile memorabile, sa incatusam barbatul intr-o vraja aromata, sa il facem sa simta si mici dureri, care sa ii provoace placere si o usoara suferinta…
    Stii deja cat de mult imi plac textele tale, nu-i asa?

  5. Nu stiu exact cât plac dar îmi face bine la suflet să știu asta.🙂 Așa cred și eu. Dragostea trebuie sa fie provocare, fascinație, sa activeze simțurile și simțirile, se fie unică prin modul ei de manifestare si de adresare către o anumita persoană. E un anum fel de a trăi.

    • Ma gandesc totusi ca mirodeniile ar trebui alese in asa fel incat nu doar sa lase o mica intepatura pe piele, dar sa se si potriveasca aromele intre ele. Sugestii?🙂

      • E adevărat. Cuișoarele au o aromă puternică, ceva asemănător cu turta dulce iar piperul, gustul său aspru e deja binecunoscut. Preparatele din care iubitul ei a gustat sunt gătite cu mare artă, un amestec de mirodenii doar ca picant, înțepator, iute. Sursa de inspiratție a fost chiar bucătăria turcească. Orezul, are o combinație de șofran, un condiment delicat și foarte scump, adus din India, cu piper și pătrunjel. Dulciurile au în compoziție vanilia, o aromă adusă de pe alte meleaguri, combinată cu lămâie si mentă. Mirodeniile erau foarte scumpe pe vremea aceea, cântărind greutatea lor in aur.Inițial îi dădusem un alt titlu postării, cu ”piper si tămâie”. Pe urmă m-am gândit că e mai larg acesta.

  6. Zau, cu cat ma gandesc mai bine, cu atat sincer nu cred ca mi-ar place sa ma trezesc cu diverse bobite in cearceafuri…pana la urma cred ca sunt si eu cam la fel ca si ala din poveste, amandoi mofturosi sa nu cumva sa ne jeneze o bobita de mazare. Pana la urma prevad ca eu si cu ala ne vom intalni la club si vom barfi despre acele boabe de piper sau cuisoare enervante, si vom adormi sforaind cu capetele pe masa acolo ca niste alcoolici (zau, eu cred ca daca traim la vremea lui Omar Khayyam, precis deveneam si eu interesat de vinuri, orice, numai alcool sa fie, ca sa nu ma mai gandesc la cuisooare, piper, diverse intepaturi, etc). Eu chiar ca poate am asa tendinte mai masochiste, dar nu cu durerea fizica, eu mai mult asa cu sfiala, si cu statul mai retras, adica mai putin ambitos, eu mai mult asa sunt masochist, mai la figurat, de fapt, nu imi place disconfortul fizic, doresc mereu sa am plapuma mea personala, invelita in cearceafuri de bumbac sau de finet, nu chestii prea alunecoase sau prea aspre sau cine stie cum altfel incat sa te mai si accidentezi sau nu poti sa dormi linistit, sau sa ai vanatai peste tot, sau piscaturi de tantari, in caz ca esti uns cu sirop sau frisca si mirodenii pe corp, sau chestii prea exagerate de genul asta…pai daca cineva mi-a pune mie de ex o lingurita de inghetata de vanilie simpla asa pe undeva pe mine, deja pt mine asta ar fi culmea masochismului posibil, daramite boabe intepatoare de mirodenii, frunzulite asa mai uscate cum ar fi foile de dafin, sau mai rau, boia sau chiar paprika pe undeva !

  7. Sunt pe acolo, printre randuri…si n-am cuvinte. Tac si sorb din vin-pelin …si simt miros de „mirodenii”.
    Las sera si somnul sa ma fure !🙂

  8. Minunata povestire ! Potrivita pentru cafeluta matinala ! Multumesc Gabriela

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: