Vizirul cel înțelept și fata califului

postat de Daniel Onaca

Istoria pe care am adus-o cu mine astăzi are patru… hai să le spunem, personaje: un sultan, vizirul sultanului, un calif și mesagerul califului. E bine de știut care e care, altfel, dacă le încurcăm, nu se mai înțelege nimic din toată povestea. Întâmplările din care este ea alcătuită au avut loc pe vremea abasizilor, ceea ce vrea să însemne, prin veacul al unsprezecelea de la Christos. Stăpânul lumii arabe din acea vreme era sultanul Tughril*. Ținuturile pe care acesta reușise să le supună era nenumărate: Anatolia, Kurdistan, Azerbaidjan, Afganistan, Iran, Irak, Siria… Sultanul era supranumit ”Cuceritorul Asiei”. Sub ascultarea lui se aflau o mulțime de califi și tot felul de stăpâni locali. În colțișorul său de imperiu, numit Irak, poruncise o vreme un calif ce fusese alungat din Bagdad de către credincioșii shiiți. Sultanul i-a sărit în ajutor reinstalându-l în reședința sa din oraș și redându-i tot avutul care-i fusese răpit.

După o vreme, că or fi trecut luni ori ani de zile, asta nu cutez să spun, sultanul salvator trimise la Bagdad scrisoare în care îi cerea califului mâna fiicei sale, o fată tânără și nurlie, ajunsă la anii măritișului. Califul își făcuse o sumedenie de planuri în legătură cu viitorul fetii, ba chiar și al său, așa că vestea venită de sus nu-i fu de loc pe plac. Părintele fetei nu avea nici o poftă să-și dea juvaerul de fată după sultanul cel bătrân. Dar cum să i-o spună el asta direct în față? S-a fofilat el ce s-a fofilat o vreme, dar după ce a mai primit două misive de la proterctorul său, fu nevoit să formuleze un răspuns pe care i l-a încredințat mesagerului său.

Trimisul califului ajunse la Ravy, în apropiere de Teheran, locul unde se afla, în acea vreme, reședința temutului stăpân. L-a primit vizirul acestuia, un om bătrân și, după cum se zvonea, peste măsură de priceput în afacerile imperiului. Mesagerul rosti întocmai cuvintele cuprinse în mesajul primit de la stăpânul sau și care, în esență, făcea cunoscut că supusul din Bagdad, din nefericire, ”nu putea veni în întâmpinarea dorinței sultanului Tughril”. (Aceștia erau în tocmai termenii folosiți de calif.)

Vizirul îl privi pe mesager pe sub sprâncenele sale albe, stufoase ca două pămătufuri, și îl întrebă cu voce neobișnuit de calmă:
– Deci tu vrei să spui că stăpânul tău se împotrivește voinței marelui Tughril, cuceritorul Asiei?
Mesagerul simți că i se moaie genunchii. Vizirul continuă să-i vorbească folosind același ton:
– Eu bănuiesc că tu ești un om prevăzător de felul tău… Vreau să cred că ți-ai plătit toate datoriile… ți-ai împărțit avutul fiilor tăi… ți-ai măritat fetele…
Trimisul califului înțelegea exact ce se ascundea în spatele vorbelor măsurate ale vizirului. Știa adicătelea că, la aflarea veștii neplăcute pentru el, furia sultanului se va revărsa și asupra lui. De aceea, cu sângele aproape înghețat în vine și glasul pierit îl întrebă pe gazda sa:
– Ce mă sfătuiești să fac?

Vizirul păstră o lungă tăcere, înainte de a-i răspunde. Când o făcu, vorbele lui erau și ele adunate într-o întrebare:
– Nu ți-a încredințat califul și o altă variantă de răspuns?
– Ba da, recunoscu cel întrebat?
– Ei… ia spune, care e aceea?
– Califul mi-a spus că, dacă se dovedește că această nedreaptă însoțire nu poate fi ocolită, atunci ar vrea, în schimbul odorului său, 300.000 de dinari de aur.
– Ei, asta sună ceva mai bine, zise bătrânul înțelept.

Urmă iarăși o lungă tăcere după care vizirul reluă firul vorbelor din locul unde îl lăsase să atârne:
– Uite cum stau lucrurile. Eu socot că nu e înțelept, din partea califului, să-i ceară stăpânuli sau, drept răscumpărare, o sumă atât de mare. Asta, dacă ne gândim și la tot ce a făcut sultanul pentru el, pe vremea când se afla la strâmtoare. Oare nu-și mai aduce el aminte ajutorul primit, când shiiții l-au alungat de la tron și-l pândeau să-l omoare? Dacă stăpânul tău vrea să-și păstreze capul pe umeri, atunci trebuie lucrat altfel. Grijă și pricepere trebuiesc vădite aici. El ar putea să se aleagă cu dobândă mare chiar și fără să-l mânie pe sultan.

Vizirul mai făcu o pauză lungă, îl pironi pe oaspete cu ochii săi străjuiți de sprâncenele sale stufoase și îi vorbi cu ton sfătos, de data asta:
– Uite cum vom face. Tu îi povestești sultanului că stăpânul tau se învoiește să-i dea fata de soață! Sultanul, poți fi sigur că, se va bucura nespus la aflarea veștii. Eu am grijă atunci să-i șoptesc că, în schimbul noii sale neveste, să-i facă tatălui fetii un dar pe măsura bogăției sale. Un dar care să-i arate califului, cât este el de mărinimos.

Așa au și făcut! Sultanul fu în culmea bucuriei, când luă cunoștință de răspunsul binevoitor al califului. Pe loc dădu poruncă să se adune toți demnitarii curții la sfat. După câteva zile, se puse în fruntea unui alai impunător, format din o sută de prinți, zeci de ofițeri, curteni de vază, slujitori și sute de sclavi. Alături de el se afla și vizirul, de bună seamă. Ajunsă la Bagdad, falnica delegație desfășură în fața califului bogăția de daruri aduse: camfor, smirnă și tămâie, brodarduri și alte țesături din cele scumpe, sipeturi cu diamante și… o sută de mii de galbeni! Toți fură (ori măcar se arătară a fi) cum nu se poate mai mulțumiți.

Acum, bănuiesc că s-o găsi printre alde dumneavoastră și vreunul mai hâtru, care să mă întrebe, dar fata califului? A fost și ea mulțumită de afacere? Răspunsul meu știu că nu e unul din acelea care să aducă ușurare în inimile dragelor noastre surate. Stați însă și judecați: întâmplarea aceasta, pe care tocmai v-am spus-o, s-a petrecut pe la văleatul 1100, când condiția femeii era aceea care era pe atunci, în toată lumea. N-a fost bine măcar că un conflict de interese a fost îndepărtat? Neânțelegerea dintre calif și sultan, care ar fi putut duce la vărsare de sânge nevinovat, fu evitată mulțumită priceperii unui diplomat. Iar aceasta n-a fost lucru mărunt, zic eu.

Posted on 29/07/2013, in Povestiri and tagged , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. Pai la 1100 in RP Chineza era dinastia Song, si se pare ca in acea perioada femeile chiar si de tarani asa mai rasariti aveau drept de proprietate in functie de zestrea lor, adica cu cat era taat lor miai bogat cat si sotul, se pare ca si femeia reusea sa acumuleze proprietati, plus fetele erau incurajate chiar sa studieze, plus aveau dreptul de a avea afaceri proprii, chir daca tot erau considerate oarecum de rang social inferior unui barbat cu rang social egal, cf etica confuciana, (adica o poeta desavarsita nu putea primi decat premiul 2 cu medalie de argint, pe cand un poet desavarsit putea primi premiul 1 si o medalie de aur, chiar daca erau ambii poeti desavarsiti, in caz ca ei ar fi concrat in acelasi concurs, insa noroc ca fetele si-a facut concursurile lor proprii unde nu erau primiti barbati,si astfel puteau si ele sa ia premiul 1 asa ele intre ele, si baratii la fel puteau lua premiul 1 in concursurile lor de barbati fara sa se simta vinovati), dar asta era departe, si inca nu fusese Marco Polo acolo ca sa ne povesteasca…era si o perioada cosmopolita in RP Chineza, erau tolerate diverse religii pe atunci, atat budisti cat si evrei, ba chiar si musulmani, plus aveau cluburi si societati literare, precis aveau si bloguri si Internet sau macar echivalentele lor pe atuncea acolo departe in RP Chineza, deoarece sitemul postal fusese inventata ca atare pt comunicare si socializare inca din anul 200 DCh, mai intai pe zone reduse, iar la 1100 pe intreag RP Chineza, iar in UE, dupa ce posta initiala introdusa de Octavian Augustus a fost desfiintata, (probabil din invidie pe el ca era blond si era ff sexy, plus bunicul lui, Iuliu Cezar, fusese bun prieten cu Asterix si Obelix), dupa aia nu a mai reaparut decat la sf sec 13,si inca si atunci numai pt scopul ca cetateanul simplu sa comunice cu statul pt a-l informa despre vecini daca avea vreo suspiciune in legatura cu acestia, (desi nu avea voie sa minta, pt ca scria acolo pe firidele acestor noi casute postale ca daca baga mana cu un mesaj de delatiune mincinos, o sa i se prinda mana si o sa si-o piarda, cf si faimoasa scena din filmul Vacanta la Roma cu d-na Audrey Hepburn si dl Gregory Peck, bazata pe un amanunt istoric real).

    Iata un tablou care arata un grup de doamne chineze la plimbare calare in sec 11, (desi de fapt se zice ca e un remake al unui tablou si mai vechi din sec 8, dar in sec 8 era tot dnastia Song, ca in RP Chineza aceste dinastii placute se pare ca au durat destul de mult, iar alea neplacute au durat ceva mai putin) http://en.wikipedia.org/wiki/File:Li_Kung-lin_001.jpg Se observa ca acel servitor barbat sta cu ochii dupa copil, ca doamnele chineze par a sti sa aiba grija de ele insele destul de bine, plus par si destul de bine hranite si bine imbracate,si nu scrie ca ar fi fost nobile, erau probabil neveste de functionari bugetari (ca in dinastia Song erau ff multi functionari bugetari, care lua post prin concurs, nu prin pile)

    • Erata: in secolul 8 in RP Chineza era dinastia Tang, nu inca dinastia Song, si si aceasta a durat 3 secole bune si afost ff stabila si prospera, desi tocmai in sec 8 intre 755 si 763 a avut loc o revolta, de fapt un razboi civil numait ff sangeros, si cel mai mare din istorie, sau primul razboi civil serios din istorie, sau ceva de genul asta, dar in rest a fost OK, plus perioada de tranzitie dintre dinastia Tang si dinastia Song a fost asa o perioada de cca 2 generatii, numai 60 de ani, de schimbari politice frecvente, insa totusi stabila si prospera asa pt poporul general, caruia putin ii pasa de cine era Imparat, din a cui familie, adica Basescu sau Ponta sau alalaltul, tot aia era, numita Perioada celor 5 Dinastii si 10 Regate, ca s-a destramat un pic si tara, dar nu-i nimic, ca s-a refacut la loc sub dinastia Song, plus ca in dinastia Song a fost apreciata cu atat mai mult autonomia locala, asa ca a iesit bine pt toti pana la urma, cel putin pt cei care au supravietuit Revolutiei si Perioadei de tranzitie, (drept care eu zic sa invatam de la Confucius si sa ne inarmama cu rabdare pt inca aprox 50 de ani, pana vaveni un nou dictator in Romania si va fi cat de cat mai OK, probabil si pt femei, si pt barbati.)

      Adica eu am comentat pt ca initial am intrat in panica auzind ce nenorocita era soarta femeilor din intreaga lume in anul 1100, dar mi-am mai revenit un pic dupa ce am citit despre dinastia Song. Plus la vremea aia triburile Hopi o duceau bine mersi si in Ameriica, desi desigur erau mai saraci decat in China, insa nu cred ca femeile lor erau ff oprimate de catre barbati.

      Insa intr-adevar m-am speriat cand am aflat ce era in UE, in sec 11, o adevarata debandada, era de ex, unul Raymond IV, conte de Toulouse, mare cruciat, plus insurat de 3 ori, printre care cu o sotie numita Mafalda (pe bune), plus excomunicat pt ca prima nevasta era verisoara lui de-a 1-a si biserica catolica se chinuia sa interzica chestii din astea in UE, dar nu reusise inca, plus a 3-a lui nevasta era o fiica ilegitima a nu stiu carui rege, zau, astia erau nebuni chiar ca se casatoreau asa din dragoste pasionala, si uite ce iesea ! De aia a trebuit biserica crestina sa puna piciorul in prag, ca asa nu se mai putea, plus copiii unii ba legitimi, altii ba tarati, altii nelegitimi, incepeau sa se incaiere pe mosie. Zau, nici nu aveau atatea inchisori in UE la vremea aia, unde naiba sa ii bage pe toti astia. Norc ca mai erau Cruciade si ii indemna pe toti sa plece acolo, sa scape de ei din RFG si din Franta, zau, asa ii trimitea, ca pe bietii soldati de azi in Afghanistan sau naiba stie pe unde, ca sa fie liniste acasa, si sa poata lucra biserica in liniste sa termine Constitutiile si Codurile Penale si Civile, etc, ca si-au dat seama ca ramasesera in urma rau de tot, ailalati toti aveau spitale, universitati, posta, pana si intelectualii cei mai mari din UE plecau tocmai la Fes, in Maroc sa studieze (la cea mai faimoasa Universitate acreditata, prima din lume, infiintata in sec 9 de o femeie araba, fiica de businessman obisnuit), zau, chiar ca era criza mare atunci in UE, si precis sunt de acord ca femeile din UE o duceau cam rau, plus NU mai zic ce am citit ca unii barbati faceau casatorii false, adica nelegale, luau niste fete si le pacaleau ca vor sa se insoare cu ele ca le iubeau, si mituiau un preot sa incheie o casatorie (asa ca mai tarziu in Romeo si Julieta), dar NU era o casatorie legala cf Codul Civil la care se lucra asiduu, si pana la urma fata aia ramanea cu burta la gura plus nastea pe drumuri ca era homeless, ca nu o primea seniorul la castel, zau, asa era o exploatare, intr-adevar, si inca si bazat asa pe dragoste din asta initial chiar pasional romantic inflacarat, (pt ca in UE era si mare promo dragoste romantica atunci in sec 11), apoi de tip seductie si abandon, etc. Mare exploatare, intr-adevar. Mai rau era cu dreptul de proprietate, cred ca de aia era disperata toata lumea sa fie legitima de fapt. Ca altfel putin le pasa femeilor de exploatarea omului de catre om in UE, ca in UE era Brave acolo, ii tragea Brave cu arcul in cap la orice baiat ar fi vrut sa fie obraznic cu ea, dar era ff complicat de cine sa aiba unde sta, plus copiii, plus era vorba ca lauzele sa fie adapostite si hranite de cineva, in timp ce cavalerul era la cruciada, trebuia o organizare ca lumea, de unde si centurile de castitate, etc. Plus desigur omul simplu de la tara trebuia sa aiba un role model, nu sa se ia dupa Robin Hood cu ai sai baieti prin paduri, ca nu se putea nici asa, cu capre, etc, (ca desigur femeile UE se lasau prinse mai greu, ele fiind desigur Brave, si nu chiar asa de interesate de erotisme de vreme ce destul de probabil le era si lor destul de clar care era mortalitatea materno-infantila in UE in sec11 fata de cat era in Haremul lui Harun al Rashid vs de cat era in casa unui functionar bugetar al dinastiei Song din RP Chineza, (chiar daca nu stiau statistici probabil vazusera destule femei decedand prin jur,ca la vremea aia copii nu erau asa de protejati ca astazi, altfel nici nu ar mai fi scris Fratii Grimm acele povesti asa de horror in original)

  2. Draga Rudolph, mi-ai pus furnici in cap! (Asa se spune, aici in Suedia, când cineva nu știe ce sa răspundă) Mai întâi trebuie sa spun ca te admir pt efortul de documentare pe care l-ai depus ca sa afli care era conditia femeii in lume la valeatul 1100. Pe urma, apreciez mult si faptul ca nu ai luat de buna o afirmatie descoperită intr-un text oarecare, ci ai găsit cu cale sa verifici daca intr-adevăr asa stateau lucrurile. Si n-ai făcut-o degeaba pt ca, din cate, înțeleg eu, afirmatie mea reprezintă o gravă mistficare a realitatii, cel putin in ceea ce privește civozatia chineza. Sunt gata sa-mi fac mea culpa pt neglijenta mea afirmatie, ba chiar, ca urmate a argumentelor tale doveditoare, s-o elimin din text, dar atunci impunatorul tau travaliu ar rămâne fără obiect. Nu-mi rămâne deci altceva de făcut decât sa las textul nemodificat si sa trăiesc mai departe cu rusinea de a fi zvrlit o afirmatie, pe care, din comoditate, nu mi-am dat silinta s-o verific înainte.
    Multumesc pentru indreptare si contez si pe mai departe pe acribia ta.

  3. Rudolph, intotdeauna am apreciat comentariile tale bine documentate si nu o data ti-am multumit pentru corecturile pe care le-ai facut textelor mele sau ale altora. Acum imi este mult mai clara imaginea de ansamblu, insa…
    Daniel, corectura facuta de Rudolph nu stirbeste cu nimic frumusetea textului, frumusetea cuvintelor folosite, care au o mare contributie in crearea tabloului de ansamblu. Felicitari!

    • Multumesc Vienela. Alegerea si inchegarea cuvintelor in fraze astfel maiestrite încât sa dea senzatia de frumos dezvăluie, cred, dragostea mea pt limba româna si poate ca este si o dovada, implicita si nu declamatorie, de patriotism.

      • A, da si eu voiam sa adaug ca totusi povestea era poveste si alta e realitatea, numai ca ma speriasem de observatia sau explicatia de la sfarsit, care de fapt mi s-a parut ca nici nu facea parte din poveste, cum ca la 1100 conditia femeii era asa de rea (relativ la cea a barbatilor) si inca si in toata lumea, asta m-a speriat cel mai mult, si de aia am reactionat, plus am stat asa sa privesc acel tablou de la vremea dinastiei Song (sau Tang), si m-am mai imbarbatat, si mi-am mai revenit o idee cand am vazut ca era totusi OK, desi desigur putea sa fie propaganda, cine stie, asa poate era un afis electoral pt familia Tang atunci in pragul razboiului civil, cine stie, ca sa arate poporului ca daca ii voteaza pe ei, asa o sa aiba tot poporul, fiecare calul lui, plus haine inalt calitative de matase, plus concediu dematernitate, si cate 1 servitor per copil gratis sa ajute parintii acelui copil.

      • Ha, ha… Asta a fost bună! Îmi place ideea; poate că multe din pânzele în faţa cărora ne extaziem noi astăzi, iniţial nu au fost decât afişe electorale.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: