Saadi- o pană de aur ce străbate veacurile

saadi 1În sud-vestul Iranului, în apropierea Roodkhaneye Khoshk ( Rîul sec) se află un minunat oraș, Shiraz, a cărui existență ce coboară în timpuri străvechi este dovedită de inscripțiile pe tăblițe de lut, datând cu 2000 de ani î.c. cu denumirea de Tiraziš sau Elamite. Renumit prin frumusețea lui și vegetația luxuriantă, pentru că la tot pasul întâlnești grădini cu pomi fructiferi și flori, a fost numit orașul grădinilor sau al tradafirilor. Un loc care inspiră oamenii la creație, la admirația frumosului, renumit prin vestigiile istorice, ceramica triunghiulară, specifică și covoarele țesute manual, kilim-uri, Shiraz este în același timp, un oraș al literaturii, poeziei, vinului și florilor, un renume ce l-a dobandit de mii de ani.
Aici, în locul acesta magic, se năștea la 1210, cel care avea sa devină mai târziu, unul dintre cei mai mari poeți și filozofi ai orientului și al lumii, Abū-Muhammad Muslih al-Dīn bin Abdallāh Shīrāzī , Saadi Shirazi sau mai simplu spus Saadi.
Deși s-a născut într-un loc binecuvântat prin frumusețe, Saadi a avut o copilărie nefericită. Tatăl său a murit când poetul era copil și a cunoscut astfel viața grea, plină de lipsuri, muncind din greu ca să își ajute familia. În cele din urmă, căutând să își desăvârșească învățătura ajunge la Bagdad, unde studiază la renumita universitate  an-Nizamiyya și se remarcă în științele islamice, drept, administratie, istorie, literatSaadi in rosen gardenură arabă și teologie islamică. În neclare condiții, el începe, o călătorie prin principalele orașe si provicii ale Iranului, Turciei, Egiptului, Mongoliei străbătând Asia Centrală. Vizitează orașele sfinte, Mecca, Medina si Ierusalim, urmează drumurile mătăsii și întâlnește oameni de toate condițiile sociale, expunându-se uneori unor mari pericole ca un Marco Polo oriental. În 1258 este martorul distrugerii Bagdadului și este capturat de mongoli. Timp de 7 ani, trăiește în condiții cumplite muncind ca sclav, la săpat de tranșee. E eliberat de mameluci și începe un lung pelerinaj.
În decursul a douăzeci de ani, trăiește în zone izolate, întâlnind caravanele de pe drumul mătăsii sau în tabere, în care găsește oameni de cele mai diverse categorii: de la imami, banditi, comandanti militari, fermieri, intelectuali, sufiști. A stat în cafenele și ceainării dicutând cu oamenii simpli, rugându-se, împărtășindu-le știința a călătorit făcând reflecții personale, și-a deschis orizontul cunoașterii, a scris.
Cand reapare în Shiraz, orașul său natal, Saadi este deja bătran. Orașul cunoaște acum o perioadă relativ liniștită. Saadi este primit cu mare cinste si respect bucurându-se de o recunoaștere largă în întreaga provincie. Ca răspuns la onorul cu care a fost primit Saadi, adauga numelui său ”nume de pană” împrumutat de la numele prințului și se autonumește Sa’d ibn Zangi.
Rămășițele lui Saadi se crede că sunt în Shiraz, în Mausoleul care i-a fost construit drept mărturie a respectului, față de geniul său.
În scrierile sale, Saadi, recomandă musulmanilor un standard al virtuților, dreptate, modestie, libertate, înțelegere, respectul față de derviși și de practicile lor extatice. Învățatul demonstrează o profundă întelegere a absurdului firii umane. Destinul omenirii care depinde de capriciile regilor este în contrast cu libertatea spirtuala a dervișilor. Cunoscute sunt poemele sale Bustan (Livada) și Gulistan (Gradina trandafirilor), aforismele și odele. Frumusețea, spiritualitatea și profunzimea operei lui Saadi a făcut ca, mulți dintre învățații occidentului,poeți, folozofi, mai târziu să se aplece asupra operei lui și să facă traduceri. Mie nu-mi ramane decat sa deschid cutia magică a poeziei sale și să vă prezint un poem care a fost tradus de St. O. Iosif.

Mausoleul lui Saadi

               Throgrul si străjerul
Odată, când, pe-o noapte furtunoasă,
Thogrul trecea pe lâng-un biet străjer
Şi la văzut în bunda-i zdrenţeroasă
Cum zgribura, învineţit de ger,
Îi zise, căci era milos din fire:
– Am să-ţi trimit pe loc o haină groasă.
Zicând aşa, cu inima-mpăcată
Intră-n palatu-i plin de strălucire:
Acolo însă-i răsări în prag
Soţia lui, făptură minunată,
Care-l primi zâmbind cu-atâta drag,
Încât uită făgăduiala dată
Precum uită şi pe străjer şi gerul.
Dar ia aminte tu ce-a zis străjerul:
A zis: – O, rege, tu m-ai dat uitării,
Căci ai dormit în raiul desfătării,
Ai dus-o noaptea într-un vis plăcut,
Ce-ţi pasă noaptea mea cum a trecut!
Ce-i pasă caravanei care scapă
De-aceia ce-n nisip îşi află groapă!
Un blând noroc te leagănă în somn,
Ai călăuză bună şi eşti domn,

Nu te opreşte dealul, valea, nu.
La cei rămaşi gândeşti vreodată tu?…
De pe cămila-naltă cât un munte,
Simţi tu ce-i valea grijilor mărunte?
Voi, cari, sub cald poclit, trăiţi ca-n cer,
Gândiţi la cei ce-n frig şi foame pier.

Posted on 04/08/2013, in Artă și Cultură and tagged , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. Bucuros sa citesc aceasta frumoasa prezentare. Ce destin dramatic si ce poet admirabil! Aproape ca m-as „arunca” asupra poeziei lui, daca nu as fi, chiar acum, subjugat de versurile unui alte stele de pe firmamentul universului persan: Hafiz. Profit de ocazie pt ati cere ingaduinta sa mă asez si eu la o cahfea, când mă voi simți in stare sa le impartasesc si prietenilor noștri cate ceva din descoperirile (le-as spune Trufele) mele.

    • Te poftesc cu drag, ca pe un oaspete de cinste. Aroma cafelei plutește deja în aer. Abia aștept să văd ce au mai descoperit trufele tale și sunt curioasă să aflu și eu despre acest poet persa, Hafiz.
      Despre Saadi spun doar că am fost captivată de povestea sa de viață, într-o lume plină de pericole, căutătorul luminii și al adevărului, pe care apoi l-a împărtășit celorlalți. S-a daruit semenilor săi.

  2. Mulțumesc pentru această poveste!

    • Plăcerea este de partea mea, Mugur. Știu că, si tu ești un admirator al poeziilor lui Saadi și aveam în intenție, să te rog să ne aduci aici câteva. Traducerile de literatura orientală sunt foarte puține, în limba romană. Mereu traduc la randul meu, de pe diferite site-uri, ca să pot face postări.

  3. O biografie ca un adevarat roman.
    Povestea regelui si a strajerului este eterna si universal valabila. In asta si consta farmecul acestor scrieri, in actualitatea lor permanenta. Atitudinea conducatorului, insa, e departe de a fi fermecatoare. Si cati nu sunt ca el si azi ?…

    • Asta mi-a plăcut și mie la poezia orientală: universalitatea ei izvorâtă dintr-o profundă înțelegere a firii umane. Saadi și-a desăvârșit învățătura din școală, cu cea dobândită din întâlnirile cu oamenii simpli ori intelectuali, pe cărările vieții, în timpul pelerinajelor sale. E o figură legendară care traversează timpurile.

  4. eu aş remarca faptul că saadi vine după ceilalţi trei mari persani, le precede acestora (cumva norocos, profitând de operele lor, mult mai cunoscute atunci), într-o vreme în care, se ştie prea bine, europenii îşi ignorau complet cultura şi moştenirea antică, închişi în evul mediu cel întunecat şi ignorant, iar arabii nu numai că o scoteau la lumină dar îi dădeau şi propriile interpretări, îi aduceau propria contribuţie, deloc de neglijat.

    şi aş mai adăuga faptul că, pe nedrept este uitat şi aproape neştiut marele ibn sina, cel de-al trei-lea aristotel, mai lesne cunoscut ca avicenna. spre el îmi îndrept promisiune de aplecare… mai când răcoarea şi rugina vor aburi ceştile de ceai.

    • Da. Este perfect adevarat ce spui. Omar Kayyam a murit cu vreo douăzeci de ani înaintea lui Saadi însă cu Mevlana Rumi a fost contemporan. Chiar s-au întâlnit în Konya în timpul pelerinajului lui Saadi prin Anatolia Centrală prilej de mare bucurie pentru amândoi și de a împărtăși din tainele sufismului..
      Abia astept, când ai timp, să aduci în cafenea povestea și opera lui Avicena.

      • nimic despre suflul roşu?🙂 eu spun că el, arabi, a fost mai mare decât toţi ceilalţi.
        şi că ai adus aminte de khayam, el a fost un mare dscipol al lui avicenna, i-a predat mulţi ani filozofia, dar sigur ştiai.🙂

      • Asta știam ca Kayyam a fost discipolul lui Avicena dar nu le știu nici eu pe toate. Învăț mereu și mă bucur de fiecare descoperire, aducând-o aici. Nu stiu ce e cu suflul roșu. Astept să ne povestești.

      • am povestit despre el… mai demult.

      • La mine, in Cafenea?

  5. Hafiz,Saadi,Rumi si Omar psihoterapeuti minunati in momentele de stres si dezamagire putini din trecut carora le-au ramas lucrarile sper pentru posteritate daca nu vor descoperi cei de la Vatican cine stie ce mesaje ascunse

    • Andreea, mai sunt multi alti intelepti. Din pacate ei nu sunt tradusi in limba romana. Am constatat ca romanii au un fel de aversiune fata de lumea orientala, cultivata prin necunoastere si frustrari cu radacini in istorie. Am mai remarcat de asemenea ca multi dintre marii spiritualitatii romanesti, de la Blaga, Eliade, Eminescu, pana la parintele Arsenie Boca, preiau aceste invataturi. Eu, ca sa pot realiza aceste postari, fac traduceri.

  1. Pingback: Saadi, o pana ce cutreiera timpurile | Fata din vis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: