Category Archives: Istorie

Mevlana Rumi- înțelepciune și iubire

M-am uitat în biserici, temple, moschee dar l-am găsit pe Dumnezeu în sufletul meu.”
Konya e ținutul magic din inima Anatoliei, în care mai arde foculmevli iubirii sacre, a înțeleptului Jalal ad-Din Muhammad Rumi, cunoscut în lumea occidentală drept Mevlana sau Rumi. Au trecut anul acesta, 740 de ani de când el s-a întors la spiritul divin care l-a trimis pe aceasta lume ori a fost doar zbaterea unei clipe? Nu am venit aici prin voința mea și nu am să plec când vreau eu. Cine m-a adus, mă va duce acasă”. Între 7 și 17 decembrie, în fiecare an, la mormântul din Mausoleul Mevlana au loc ceremonii de celebrare a acestui moment, iar în noaptea de 17 decembrie, este celebrată ”Noaptea nunții”. La sufiști, moartea nu e suferință, ci eliberarea spiritului pentru a se întoarce la esența divină din care a fost desprins.
Cu inima poți atinge cerul!”
Pe 30 septembrie 1207 se năștea într-o mică localitate de pe teritoriul Afghanistanului de azi, pe atunci Persia, Wakhsh, cel care avea să devină mai târziu, marele poet, filozof, teolog, jurist Mevlana Rumi. Perioada 1215-1220, este cunoscută pentru invazia mongolilor in acea zonă, iar pentru a se feri din calea lor, întreaga familie și un grup de discipoli ai tatălui său – și el un reputat filozof sufi, teolog și jurist- se mută mai la vest, stabilindu-se în Konya. În călătoria spre Konya, Rumi îl întâlnește pe unul dintre cei mai faimoși poeți ai Orientului, Attar din Nishapur, a cărui influență îl va urmări de-a lungul vieții. În 1240, tatăl său se stinge din viață iar Rumi practică, timp de 9 ani, sufismul, împreună cu discipolii săi. Călătorește la Damasc și rămâne aici timp de patru ani să își desăvârșească studiile de drept.
mevlana-celaleddin-rumi-ks3Revine în Konya, și se dedică, printre altele, unei minunate activități literare. Era renumit pentru gazelurile pe care le creea în mod spontan și a fost rugat să scrie. Așa a început să scrie capodopera Masvani, lucrare conținută în șase volume.
În 1273, Rumi moare și este așezat în mormântul verde din Mausoleul finanțat de regina Georgiei, Gürcü Hatun în semn de prețuire și prietenie.
Epitaful de la căpătâiul său este un mesaj, ce trece dincolo de vremuri.
Când voi muri, să nu mă căutați în mormânt, ci în inima voastră!

Funeraliile lui Rumi au fost impresionante. Oameni de toate religiile și de toate clasele sociale au venit să onoreze plecarea dintre ei unuia dintre cei mai iubiți pământeni.
Toate religiile vorbesc despre iubire, dar iubirea nu are nici o religie!– spunea el referindu-se la iubirea pentru divin. Rumi a iubit oamenii, nu pentru prezența lor în lumea fizică neapărat ci pentru scânteia de divinitate, pe care o vedea în fiecare, deopotrivă.
Doamne, nu știi cât de mult m-am zbătut să îți aduc o ofrandă dar oricât am căutat, nimic nu mi s-a părut potrivit. Ce rost are să îi duc aur, unei mine de aur, oceanului apă sau Orientului mirodenii? Nu are nici un rost să îți ofer inima și sufletul pentru că le ai deja așa că ți-am adus o oglindă, în care să te privești și să îți amintești de mine!

Konya-Mevlana-Celaleddin-Rumi-4 800px-Mausoleo_Mevlana

Păzitorii învățăturilor

ashoka-3

În unele cronici vechi ale Indiei apar descrieri ale unor coloane misterioase făurite din aur sau fier şi înălţate în diferite locuri, pe tot cuprinsul peninsulei. Întrucât, vreme îndelungată, nimeni nu putuse explica rostul lor, s-a spus că erau buzduganele lui Bhima. Acest Bhima a fost un uriaş, unul din personajele centrale din eposul „Mahabharata”. De ce şi-a răspândit el buzduganele pe cuprinsul întregii ţări, iarăşi n-a putut nimeni să explice.
De-a lungul timpului s-au perindat alţi şi alţi stăpâni pe tronul împărăţiei hinduşilor. Unii din stăpânitorii arabi de mai târziu au încorporat coloanele cu pricina în asamblul noilor edificii, în timp ce alţii au fost mai necruţători. Prin veacul al XIII-lea au năvălit, de dincolo de munţi, hoardele lui Timur Lenk. Stâlpii din nordul Indiei, peste care au dat ele au fost făcuţi praf şi pulbere. Doar cei încastraţi în zidurile moscheelor au fost rămas întregi.

Câteva sute de ani şi mai târziu, India a început să fie vizitată de exploratori europeni. Negustorilor nu le-au scăpat existenţa acestor piloni pe a căror suprafaţă au descoperit nişte inscripţii ciudate, scrise într-o limbă care nu era araba.
În rapoartele lor le-au descris cu grijă, neuitând să menţioneze nici „tigrii” aflaţi în vârful multora dintre ei. Le-au urmat alţi călători care le-au studiat mai cu de-amăruntul. Aceştia au înţeles că animalele, puse să păzească ciudatele inscripţii, nu erau tigri, ci lei! Tot ei au presupus că limba folosită era greaca, întrucât pilonii constituiau monumente menite să păstreze în memoria urmaşilor campania militară a lui Alexandru Macedon, cu 300 de ani înainte de naşterea Mântuitorului. Ipoteza nu era lipsită de temei. Atâta doar că era vorba de un alt conducător de oşti cu o filosofie de viaţă cu totul deosebită: regele Ashoka, stăpânul buddhist al Indiei. El a fost cel care a poruncit ridicarea coloanelor împodobite cu lei în vârf!

Traducerea inscripţiilor a mai întârziat o vreme, căci atât Ashoka, regele, cât şi buddhismul erau necunoscute arheologilor şi istoricilor britanici. Despre Buddha auziseră europenii, desigur, dar el era perceput ca fiind mai mult liderul local al unei secte cu răspândire limitată şi nu drept fondator de religie, aşa cum era de fapt. Când s-a înţeles totuşi importanţa buddhismului în viaţa spirituală a locuitorilor Asiei, s-a crezut că această nouă religie a fost anihilată în India, odată cu invazia arabă, din anii deceniului 1000, de după Hristos. Teoria a persistat multă vreme în manualele de istorie europene.
În realitate, în momentul cuceririi Indiei de către arabi, buddhismul se afla deja în regres. Fapt datorat în primul rând unei ofensive hinduse împotriva reformelor religioase. În alte state, precum Tibet, Nepal, Ceylon sau Burma, buddhismul era izolat. Decăderea s-a produs treptat şi pe neobservate. Lovitura decisivă a constituit-o arderea bibliotecii din Nalanda, în anii 1193-94, provocată de musulmanii care au atacat Biharul.

ashoka-5

Regatul Bihar şi-a luat numele de la „vihara”, mănăstire buddhistă, lucru ce dovedeşte că regiunea era cândva o redută a noii învăţături. Mănăstirea Mahavira din Nalanda era cel mai vestit centru de studiu al ei. Mergeau acolo tinerii cei mai dotaţi care doreau să se familiarizeze cu textele sfinte. Bibliotecile ei – trei la număr – adăposteau cele mai valoroase scrieri cu învăţături şi texte savante. Acest fapt însă nu a impresionat-o pe căpetenia musulmană care a dat ordin ca biblioteca să fie cercetată pentru a se vedea dacă se afla acolo şi un exemplar al Koranului. Aşa ceva nu exista, drept pentru care uriaşul lăcaş de cultură fu dat pradă flăcărilor. Odată cu distrugerea lui au fost arse şi valoroasele manuscrise în care se afla adunată întreaga zestre istorică a buddhismului. Se spune că fumul acelei „arderi de tot” a dăinuit pe cerul de deasupra locului timp de câteva luni.

Pe la mijlocul veacului al XVII-lea, cercetătorii au ajuns să asimileze sanscrita, limba în care erau redactate toate cărţile sfinte ale Indiei. Odată cu sosirea în Bengal a lui William Jones, un geniu în materie de cunoaştere a limbilor „moarte”, a fost inaugurată o epocă fulminantă de studii istorice şi lingvistice. Savanţii au reconstituit istoria originilor limbii şi culturii hinduse şi în acest fel a fost descifrat şi misterul inscripţiilor de pe coloanele cu lei. „Autorul” lor, regele Ashoka, crease acolo, pe vremuri, un stat al bunăstării, întemeiat pe învăţătura buddhistă. Sunt multe de povestit despre acea epocă înfloritoare, unică în felul ei în istoria lumii. (Un episod dintr-un serial istoric, transmis pe canalul Discovery, a dezvăluit câte ceva din acea epocă măreaţă.) Regele a răspândit preceptele buddhiste nu doar în regatul său, ci şi în ţările învecinate, întinzându-se până în Egipt.

ashoka-1Şi acum revin la inscripţiile de pe coloane. Ele mărturiseau tocmai acea învăţătură (dharma): predicau adică valori paşnice, precum toleranţa şi libertatea religioasă, proclamate (dacă nu şi promovate) şi în zilele noastre.

Arderea bibliotecii din Mahavira, precum şi alte dezastre similare, petrecute de-a lungul timpului, au aruncat o „cortină de fier”, s-ar putea spune, peste o lume căreia timp de secole i s-a negat dreptul la recunoaştere şi deci la existenţă. Numai setea de cunoaştere a urmaşilor a făcut ca ea să reânvie în conştiinţa locuitorilor planetei, şi prin ea, chiar sufletul nostru să aibă acces la un instrumentar atât de necesar întru stăvilirea barbariei aflată mereu în ofensivă.

Ca încheiere, mi-aş permite o reflecţie personală, pricinuită de o întrebare referitoare la felinele puse să vegheze stâlpii lui Ashoka: oare de ce a fost aleasă făptura leului şi nu cea a tigrului, cu care a fost confundat, animal mult mai răspândit pe subcontinentul indian? Poate pentru că trăsăturile lui sunt mai în concordanţă cu învăţătura buddhistă decât agresivitatea tigrului. Leul nu atacă fără rost, nu se prăpădeşte cu firea, nu-şi cosumă energia în mod inutil (de procurarea hranei, îngrijirea puilor etc se ocupă leoaicele). El doar este! Menirea leului e pur şi simplu aceea de a fi în mijlocul celorlalţi. Simpla lui prezenţă e suficientă pentru ca o anumită stare de fapt să se înstăpânească, pentru ca un anumit adevăr să se impună.

ashoka-4Postat de Daniel Onaca

File de istorie: Imperiul Otoman

preluată de pe site-ul Nicoletei: Turcia văzută prin ochii mei.

Din file de istorie : Imperiul Otoman

Răsfoind fotografiile din vacanțele trecute, am dat peste una destul de interesantă, mai ales că, în România a devenit popular serialul turcesc, Suleyman Magnificul. E vorba despre o fotografie cu harta Imperiului Otoman, din secolul XVI, chiar din timpul domniei Sultanului Suleyman.

harta

Impresionant, nu-i așa?!

Sufletul meu de român m-a împins să caut țărișoara noastră pe aceasta hartă, având în memorie lecțiile de istorie, unde am aflat despre numeroasele confruntari cu otomanii.

Otomanii, pe vremea aceea nu ne știau de Romania, căci nu exista, ci de Eflak (Eflakistan), Erdel si Boğdan.

Eflak, Vlah, Ulah, Evlah este numele corespondent Țării Românești (Valahia).

Erdel este corespondentul Ardealului.

Boğdan corespunde Moldovei, denumirea provenind de la voievodul Bogdan I, întemeietorul Țării Moldovei.

Descoperind aceasta harta am mai învățat ceva nou…

Invitație în Orient

Turkish Dancer

Dragi prieteni, dacă sunteți în căutare de ceva special, vă invit la Cafeneaua Turcească, începând de vineri. Vă ofer clipe de exotism, dezvăluindu-vă o lume interesantă și fascinantă, plină de culoare, de farmec și istorie. Vreau să v-o prezint și vouă, așa cum am cunoscut-o eu, cu sufletul și cu mintea. Cafeneaua Turcească, nu e un loc al viciului ci al visării și al lecturii. O viață puțin cunoscută  se deschide dincolo de poarta ei. Intrați doar pentru a contempla. Nu trebuie să faceți comentarii decât dacă doriți. Avem Khave, cu aromă turcească, seftali de caise ori suc de rodie. Așezați-vă comod la o masă imbrăcată în catifea verde, și savurând o cafea lăsați-vă furați de atmosfera și de acordurile orientale. Dacă v-a fascinat lumea aceasta și aveți postări pe care vreți să le impărtășiți, noi le găzduim cu plăcere. Cafeneaua Turcească are de azi blogul ei.