Arhive blog

Stăpânul inelelor- magia unei povești adevărate

Magia aurului, acel metal prețios care a vrăjit ochii privitorului și a schimbat cursul multor vieți, care a fost râvnit de femei și bărbați deopotrivă, plutește deasupra orientului. Aurul este monedă de schimb și dar de suflet, este emoție, dorință, luptă și ură, drum spre vârfuri ori spre prăpastii, simbol al puterii și poziției sociale. Aurul este o forța care conduce prin timp, e un element care nu poate lipsi din construcția unei lumi. Lumea orientala e plina de povești minunate despre el, altele sângeroase. Eu am să vă aduc azi o poveste despre viață și arta, despre magie și destin, cu Stapanul inelelor. Sevan Bıçakçı
Deși pare o poveste fantastică ea e cât se poate de reală. Stăpânul inelelor, Sevan Bıçakçı s-a nascut in 1965 în Fatih, un district al Istanbulului. Mândru de descendența sa armenească, Sevan poartă numele unui minunat lac din Armenia. Tatal său, un artist al expresiei, actor de profesie i-a insuflat dragostea pentru artă însă l-a orientat spre lucrurile practice, voind poate să îi ofere fiului său o siguranță a vieții mai mare decat și-o putea permite el. Dealtfel, turcii sunt oameni cu inclinații practice și cu imaginație puternică, deopotrivă. Așa că, la vârsta de 12 ani, Sevan ajunge în atelierul lui Hovsep Catak din Marele Bazar din Istanbul, ca ucenic și începe să învețe despre tainele meseriei de bijutier. Patru ani mai târziu, maestru său moare. Tânărul Sevan deprinsese deja o parte din tainele acestei meserii și din cele ale afacerii cu bijuterii astfel că, în scurt timp își deschide un atelier în care lucrează pentru marile manufacturi ca și designer de bijuterii, pe cont propriu, freelancer.
Pentru prima sa colecție a muncit mai bine de un an, înainte de lansare. Minunatele sale bijuterii sunt create în stil otoman și bizantin. Modelele sunt masive, somptuoase, impresionante iar designul lor este unic. Oricând poți recunoaște de departe un inel marca Sevan Bıçakçı, într-o expoziție. Piesele lui au denumiri sugestive iar prețul e pe măsura frumuseții, începând de la 12.000 de dolari, până la 40.000 au chiar mai mult. În magazinul său din Marele Bazar, bijuteriile sale încântă ochiul privitorului însă nu sunt accesibile tuturor. Ele sunt vândute imediat și pot fi găsite în colecții private din întreaga lume sau remarcate în ținuta unor celebrități. Cand privești o creație Sevan Bıçakçı , ai în față o minunată poveste orientală, compusă cu o neasemuită artă, din materiale din cele mai neașteptate, ce include pietrele și metale prețioase ori semiprețioase, unele foarte rare, prinse în montura unui inel, cu diferite procedee tehnice, sculptură, pictură, mozaic, caligrafie otomană. Enigmatice și suprinzătoare inelele Sevan Bıçakçı devin ”cutii” fermecate care ascund în ele imaginea unor moschei, minarete, flori, fluturi, animale. Contemplând un astfel de exemplar îți trece prin minte un singur gand:”il vreau!” Pentru arta sa unică Sevan a primit trei ani la rând consecutiv premiul Tanzanite Foundation Award pentru cel mai bun designer independent.
Vă invit în continuare să admirati câteva dintre aceste creații care iti taie respiratia.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dincoace de Orient

Batranul Trakyali intra impozant in cafenea batand cu varful umbrelei sa o scuture de ploaie. Apoi o agata tacticos in cuierul adus de el, special de acasa si pe care primise permisiunea sa il agate pe perete, in semn de recunoastere a prezentei sale constante aici. Trecu pe langa ceilalti clienti salutand si asteptand sa fie remarcat de departe, cu o mandrie a lui. Era un om mandru in sinea lui desi in Germania, venise sa munceasca intr-o slujba modesta ca om de intretinere la Schwimbad, Piscina acoperita si gradina interiora, unde erau instalate senzlonguri. Sa tot aiba peste 60 de ani. Nu poti aprecia. E neschimbat de atatia ani, parca vremea a incremenit in fata lui, doar fire argintii semn ca iernile ii mangaie vremea si tamplele, incep sa apara. Dar cu grija, le vopseste saptamanal, asa ca si cum si-ar rade barba ori ar face baie. E normal. Parul sau trebuie sa fie ca in tinerete, negru corb pe tenul deschis, trasaturi fine de om cu legaturi de sange in Occident. Umbla mereu indiferent de anotimp, cu aceeiasi pantofi grei, butucanosi, cu botul patrat, dispusi sa treaca toate intemperiile unei lumi. Cati ani or fi avut? Zece ori poate chiar mai mult. Dar e material bun in ei. Sunt facuti in Turcia, din Istanbul, cumparati de la magazinul unui prieten pe care nu l-a vazut demult. “Cu produsele vesticilor nu poti sti niciodata” gandeste el. Au insa o particularitate pantofii lui, cu botul pastrat: sunt ridicati de varf, asa cum era incaltamintea otomana pe vremuri. Batranului ii place asta si ii aduce, intr-un fel subtil, aminte de casa si de alte vremuri, ganduri nemarturisite, cuibarite sub buzunarul de la piept al sacoului sau de catifea maronie. Se aseaza la masa de joc si cere un ceai mic, in pahar de sticla, special, un ceai tare, intunecat si indulcit. Il bea pe nerasuflate si mai cere unu, pentru ca, acestea erau din partea casei, un alt favor, facut de proprietarul cafenelei, special pentru el. Multumeste pentru ceai si pentru savoarea lui, pentru prospetime si gust. Asezat la masa de joc, incepe sa faca cartile. Dupa cateva maini proaste, obrajii lui ii sunt acum rosii ca rodiile, de suparare, nu neaparat pentru cei 4 sau 5 euro pe care ii pierduse. Dar cum e cu mandria lui de jucator si experineta de ani?
– Da-mi o bere te rog!
Berea sosi pe tava, rece, aburita.
– Pune-o in pahar. Stii ca beau numai din pahar, pe Seytan! Doar sunt european. Nu beau din sticla. Zambete inflorira pe la mesele apropiate dar se stinsera repede. Berea reveni in pahar inalt si subtire, cum ii place lui. Savureaza din lichidul auriu si mai face o data cartile. Cand intoarce insa cartile din fata sa si vede ce carti slabe i-au venitiar, loveste puternic cu pumnul in masa incat tresar toti, ca scosi di amorteala.
– Amanamana, reproduse el o inuuratura! Incepu sa bombane nemultumit si sa rasteasca la partenerul sau care juca prost. Cum putea sa piarda la carti? Isi bau berea, si fierband, bombanind si injurand se ridica aruncand cei 4 euro pe masa, partea lui de pierdere. Ce mai! Azi nu se poate juca. Alah nu tine cu el deloc. Si partenerul ar trebui sa mai invete cum sa joace ca azi a fost total pe dinafara de problema! Nu a trecut nici o ora de can a venit. Isi lua umbrela tacticos si se indrepta spre iesire. Cum sa stea daca azi nu are noroc. Poate maine. Mai batu de doua ori scurt in parg inainte sa iasa si saluta. Yashamar !
Ahmet isi citea ziarul linistit si la auzul pocniturii ridica ochii contrariat.
– Ce a patit? Careva nu a jucat corect?
– Ahmet, esti nou aici? Asa face el de fiecare data cand nu castiga. Se enerveaza si pleaca acasa. Apoi ii trece si in ziua urmatoare revine. E mandru, nu accepta infrangere. El nu poate pierde. Sigur partenerul e de vina, ii spuse zambind Memet, care ii cunostea batranului meteahna, la fel ca toti ceilalt, dealtfel.

Hammam- sau baile turcesti

hammamDaca sunteti obositi ori stresati, daca aveti nevoie de putina liniste si un tratament, care sa va faca sa uitati de tot ce va aduce energii negative in viata, va invit la o oaza de relaxare intr-un loc, specific turcesc. Celor care aveti ocazia sa calatoriti prin Turcia si timpul va permite, va invit sa incercati aceasta experienta unica, o ora de relaxare la hammam.
Ca origine, Hammam-ul, baile cu abur turcesti, au sursa de inspiratie baile grecesti sau romane, datand de pe vremea prezentei romane in Anatolia Centrala. Ele au fost construite la inceput in harem-uri. Apoi, au trecut repede de pragul acestora bucurandu-se de mare apreciere. Otomanii au devenit dupa 1453, prolifici proprietari de de bai publice construind numeroase astfel de asezaminte. Dintre cladirle emblematice se numara cele realizate de celebrul arhitect Mimar Sinan, Çemberlitaş Hamamı 1584, Süleymaniye Mosque , un complex de bai realizat in 1558.
Hammam-ul nu este destinat cu exclusivitate barbatilor. Femeile vin si ele sa faca baie la ore diferite ori in incaperi diferite, beneficiind de acelasi tratament. Nu sunt mixte. In timpul Imperiului Otoman avea si functionalitati sociale.Multe hammam-uri functionau pe langa moschei, iar la finalul tratamentului, puteau ben800px-Turkish_Bathscapeeficia de momente de odihna ori de conversatie, sau puteau sa ceara servicii de tuns ori barbierit. Tot aici aduse dansatoare, era locul de reuniune al tinerilor inainte de nunta, erau adusi noii nascuti ori reprezentau destinatii pentru vizitatori si calatorii ce treceau prin zona. Combinand functionalitatea termae-lor romane si a bailor grecesti, intr-un ritual de curatire, relaxare si respect fata de apa, hammam-ul detine un rol important in viata sociala a turcilor, devenind o expresie a materializarii placerii lor pentru viata si pentru desfatare.

Haideti sa vedem cum arata un astfel de centru de relaxare. Este important intai sa alegeti daca doriti un hammam traditional sau cel de la hotelul in care sunteti cazati. In cel traditional, veti fi intampinati la intrare si puteti alege tipul serviciului:standard, traditional ori de lux. Cel standard presupune sa vii de acasa cu sapunul si prosopul, in cel traditional nu trebuie sa aduci nimic iar la cel de lux, beneficiezi suplimentare de un masaj de 30 de minute cu ulei parfumat. Asadar dupa alegerea optiunii, musafirul primeste unfel de prosop de bumbac si saboti de lemn si este condus spre cabinele unde se va schimba. In unele hammam-uri, femeile trebuie sa poarte costum de baie pe sub prosopul cu care sunt infasurate. Sala in care sunt cabinele, este incalzita la 40 de grade, corpul musafirului putandu-se astfel acomoda la temperatura din interior. Se trece apoi intr-o sala cu temperatura medie. Dupa aceea, trec intr-o alta incapere in care aerul si vaporii sunt la o temperatura mai ridicata pana la 75 de grade. Persoana se poate plimba prin aceasta camera si se poate uda cu apa rece pentru a mai regla temperatura coprului. Dupa aceea, in camera de racire, pe o lespede, va primi un masaj reconfortant si deosebit, dupa o baie de spuma si este pregatit pentru perioada de relaxare. Aceasta camera, imensa, numita sıcaklık, este de obicei foarte frumos decorata, cu bucatele de oglinzi ori de sticla colorata, are o arhitectura deosebita, in colturi sunt fantani arteziene, tavanul in forma de cupola lasa sa filtreze lumina prin vitralii. In aceasta camera, pe o lespede uriasa, musafirul se intinde si un maseur il spala cu sapun iar apoi il curata frecandu-l cu o manusa aspra, curatind celulele moarte. Procedeul poate parea cam dur insa la finalul lui, pielea devina fina si proaspata. Apoi, cu o panza speciala ca o husa de perna, creaza spuma si o aseaza pe corpul incins al acestuia. Dupa ce este bine inmuiat i se aplica un masaj, special, neobisnuit pentru europeni. Corpul musafirului este rasucit in toate partile incat i se aud pocnituri din cele mai neasteptate locuri. La final orientalilor, si se vopsesc talpile si palmele cu henna, obicei considerat a fi deosebit de frumos iar corpul ii este dat cu uleiuri parfumate. Musafirul se poate imbraca si daca doreste, intr-o camera apropiata se poate intinda sa se odihneasca ori sa bea un ceai sau o cafea sau sa joace o partida de table.

Va invit sa vedeti trei filmulete care sa va dea o ideea despre oazele de Spa, ale turcilor care se bucura de sute de ani de binefacerile lor.