Arhive blog

Saadi- poezii

Postate de Mugur

Pentru că discutam zilele trecute despre frumusețea poeziei persane, am adus aici, două minunate poeme, oferite de Mugur. Poemele acestea, parcă au fost scrise ieri nu acum aproape 1000 de ani. Actualitatea lor străbate secolele și se datorează cunoașterii și înțelegerii firii umane, se vede că neschimbătoare.

Despre resemnare(1)

Un tată își lovise fiul c-o nuia,
îi zise fiul: -„N-am vreo vină. Nu mai da!
~
Când alții mă bătură, de ei m-am plâns la tine.
Dar dacă dai tu însuți, vai, cine-o să m-aline?”

* * *

Despre resemnare (2)

Un vultur unui uliu îi spunea pe-o stâncă:
-„Decât privirea mea nu-i alta mai adâncă”.
~
Răspunse uliul: -„Ce folos de-așa comoară!
Ce vezi pe câmpul unde-a ta privire zboară?”
~
Era-n privirea, care prinse-a se roti,
din naltul ei până-n adâncu-i drum de-o zi.
~
Și vulturul îi zise: -„De vrei să-mi dai crezare,
văd chiar un bob de grâu, căzut din întâmplare.”
~
Cum uliul nu-și mai stăpânea mirarea-adâncă,
porniră-n zbor, în jos, de-acolo, de pe stâncă.
~
Când vulturul atinse bobul cât broboana,
simți cum se-ncleștează-n jurul lui capcana.
~
Subt bobul cel de grâu, râvnit cu tot nesațul,
ursita rea își aruncase-asupră-i lațul.
~
Nu orice scoică naște-o perlă sidefie,
și-arcașul nu oricând s-atingă ținta știe.
~
I-a zis cel uliu: -„Să vezi bobul, ce scofală,
să cazi în cursă el ți-a fost momeală!”