Çanakkale geçilmez-Prin Çanakkale nu se trece- 100 de ani de istorie

Pe 18 martie, Turcia aniversează un memorabil eveniment istoric, adânc sădit în conștiința națională. S-au așternut anii, unul după altul, până la 100. Istoria nemiloasă pășește peste întâmplările vieții, peste evenimete memorabile, dureroase. Pe vechea așezare a cetății Troia, unde acum se află orașul turcesc Çanakkale, cunoscut de europeni sub numele de gallipoli-day-tour-from-canakkale-or-eceabat-1Dardanele, s-a dus una din cele mai sângeroase bătălii ale secolului trecut. Imperiul otomat era slăbit și se bucura de o proastă reputație, la acea vreme, fiind considerat de occidentali, sick man of Europe. În 1908, un grup de tineri ofițeri, făcând parte dintr-o grupare politică, Tinerii turci, reinstalează puterea în Constantinopole și îl instalează pe Mehmed V ca sultan. Noul regim, implementează un program care reformează și modernizează vechiul sistem politic și economic, redefinind cosmetizarea rasială a imperiului. Unul dintre simpatizanții acestor reforme a fost Germania, care începuse să facă semnificative investiții, în special în domeniul înzestrării armatei turce și a instruirii ofițerilor, lucru neagreeat de Marea Britanie. Mai târziu, în 1914, Germania încheie cu Turcia o alianță secretă care asigura celei din urmă protecția în fața Rusiei dar acest pact nu îi va ajuta pe turci ci îi va lăsa singuri în fața atacului ce va urma. In noiembrie, aceași an, ministrul francez de Justiție, Aristide Briants, 992vlcsnap_2014_03_20_16hvine cu propunerea ca aliații, să atace Dardanelele, ceea ce ar fi permis controlul flotei Rusiei. Propunerea nu îi este susținută însă în 17 februarie, 1915, primul Lord Al Amiralității Britanice, Winston Churchil, pe baza unor informații false, cum că turcii ar fi slăbiți, propune atacul naval.
După pregătiri intense, pe 18 martie 1915, aliații, deschid ofensiva, cu o grea bătălie, pentru ocuparea orașului Canakkale. Cu 18 nave de luptă, distrugătoare și crucișătoare. Pierderile sunt mari și otomanii nu sunt atât de slabi pe cum aliații au fost informați. Aproape un an durează asediul până când forțele aliate au acceptat că nu pot câștiga și s-au retras.

Dead Wounded Missing
&
Prisoners
Total
Ottoman Empire[5] 56,643 107,007 11,178 174,828
United Kingdom[227] 34,072 78,520 7,654 120,246
France[228] 9,798 17,371 27,169
Australia[229] 8,709 19,441 28,150
New Zealand[229] 2,721 4,752 7,473
British India[229] 1,358 3,421 4,779
Newfoundland[229] 49 93 142
Total Allies[227][229][228] 56,707 123,598 7,654 187,959

Istoria ne prezinta campania aceasta, din Galliopoli, drept fără câștigători. Pierderile au fost imense, de ambele părți, aproape egale. Turcii, care s-au apărat singuri, au pierdut cam tot atâți oameni cât Franța, Italia, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă la un loc. Turcii și-au apărat cu un eroism exemplar țara. În această bătălie s-a remarcat generalul Mustafa Kemal, cel care peste cațiva ani va deveni președintele reformator al Turciei, denumit Atatürk – părintele turcilor- nume pe care nimeni de acum înainte nu avea voie să îl poarte. Valorile sale sunt cele care vor pune baza Turciei moderne. Figura sa legendară, de bărbat de stat, s-a bucurat de o simpatie și recunoaștere în rândul națiunii dar și în mediile internaționale, fiind propus pentru Premiul Nobel pentru Pace. Una dintre legendele care îl plasează în aceasta zonă încarcată de istorie, unde turcii au spus ”Çanakkale geçilmez”- ” de Çanakkale nu se trece”. O frază care e celebră de atunci.canakkale
Un tânăr soldat, speriat de forța atacului, disperat de pierderile de pe front, încerca să se retragă, să abandoneze. Atatürk l-a întâlnit și l-a întrebat.
– Ce faci, frate? Unde te duci?
– Fug! Nu mai putem câștiga! Totul este pierdut!
– Frate,- i-a spus generalul cu blândețe- nu ți-am cerut să câștigi. Ți-am cerut să lupți și să mori pentru țara ta. Du-te înapoi și fă-ți datoria până la capăt!
Se știe că turcii, compuneau câte un marș, pentru fiecare bătăile la care participau, un cântec militar de încurajare dar și de slăvire a memoriei celor care deveneau eroi, care își pierdeau viața, departe de casă, de țară. Bătălia de la Çanakkale are și ea unul. Pornind de la tema lui s-au compus numeroase balade. Çanakkale içinde, o să o găsiți în numeroase variante, în care evocă glorioasele fapte de arme.

Posted on 18/03/2015, in Povestiri. Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. romanianstampnews

    Acum câţiva ani am fost într-o excursie spre Izmir şi mai departe. Çanakkale a fost localiatea unde am beneficiat pe traseu de o pauză de o noapte. Ne-am luat o cameră la un hotel, apoi am bătut până târziu, seara, cât am putut din oraş.
    Acelaşi lucru l-am făcut şi la întoarcere.

  2. Stiai despre istoria orasului, dinainte, Max?

    • romanianstampnews

      Ştiam mai demult de Gallipoli, am fost interesat de istoria poştală a Levantului şi am citit destul de mult tot ce am putut găsi mai ales despre istoria modernă a celor mai importante centre administrative, comerciale şi nu în ultimul rând culturale.

  3. Am vazut mai multe documentare despre luptele de acolo. Totusi nu cunosteam cifrele. Toti prezinta luptele de acolo ca pe o mare victoria a turcilor, insa pierderile sunt totusi echilibrate, ceea ce ma face sa cred ca aliatii au facut eforturi foarte mari de a cuceri un cap de pod in Turcia. Aliatii au luptat mai bine decat credeam.
    Bineinteles ca turcii au luptat extraordinar. Aproape la fel de bine ca romanii.🙂🙂

  4. Am vazut ca inca se gasesc multe urme ingropate in zona, ceea ce arata cat de intense au fost luptele. Dar as fi curios sa stiu mai multe despre ceea ce a urmat dupa incheierea arazboiului. Curand am vazut ca Turcia a fost ocupata de englezi, atacata de greci, dar nu stiu prea multe despre asta. Stiu ca Ataturc a fost cel care a castigat razboiul cu grecii si a reusit sa elibereze Istanbulul. Se poate sa gresesc, nu am prea multe informatii.

  5. Istoria este interesanta si ne ajuta sa intelegem comportamentele nationale. Decenu, voiam sa spun, referitor la fotografia aceea, cu tinerii trimisi la oaste. In acel an, promotia unor reputate licee din Turcia nu a avut absolventi pentru ca ei au murit pe front. Asta e durerea unei lectii de istorie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: