Imperiul Lalelei

Una dintre vechile si indragitele povesti ale Orientului, transmisa pana azi, este, cum ar putea fi altfel, una de iubire. Prin anii 1200, pe vremea Imperiului Otoman,Osmanlı İmparatorluğu, un tanar print, Farhad se indragosteste de o tanara fecioara Shirin (dulce- in limba kurda). O pasiune puternica ii mistuie pe cei doi. O iubire imposibila. Tanara fusese promisa altui barbat. Farhad este plecat in munti, si primeste vestea falsa ca iubita lui a murit. Se arunca, ori se prabuseste cu calul de pe niste stanci inalte iar in fiecare loc unde cadeau stropi de sange au rasait niste flori rosii, cu corole in forma de turban, tulpen sau lale, de unde si denumirea ei actuala, tulipa ori lalea. Florile rosii ca focul au un punct negru la baza petalelor si simbolieaza inima sultanului, arsa de pasiune.
Aceste flori magice i s-au inchinat versuri si au aparut legende. Greutatea ei a fost masurata in aur. Pentru ea au cazut capete si a facut mare valva.
Povestea lalelei incepe in Orient, pe o portiune intre Turcia si China, in timpul sultanului Suleyman Magnificul. Desi ele erau cunoscute in Orient, pe la 1500 incep sa fie cultivate la curtea sultanului care era fascinat de frumusetea aceste minunate flori, care stia sa exprime atat de bine sentimentele sale pentru frumoasa lui sotie. Pasiunea aceasta pentru lalele a fost transmisa si succesorilor, ea devenind o adevarata obsesie pe timpul lui Ahmet al III-lea in jurul anului 1700. Lalaleaua devine acum, un adevarat simbol national si este prezenta in cultura turca.
Este intalnit ca motiv in pictura, ceramica, tesaturi, covoare, in decorarea moscheilor, ea devenind un simbol al prestigiului si al nobletii. Perioada domniei lui Ahmet, 1703-1730 este numita, Era Lalelelor- Lale Devri. Datorita frumusetii ei, sultanul impune legi severe. Cultivarea ei ori vanzarea lalelei in afara Istanbulului este considerata o crima si se pedepsea cu exilul. Planta aceasta, despre care strainii spuneau ca, arata ca niste crini rosii, era considerata mai valoroasa decat viata. Tot din 1700, in Turcia se tine primul Festival al Lalelelor, care se organizeaza si acum, intre 10 si 20 aprilie, in Istanbul. In timpul festivalului, sute de vaze erau aranjate cat mai spectaculor cu lalele si postate in gradini unde seara erau luminate de minunate lampi. Invitatii trebuiau sa isi asorteze vestimentatia dupa culorile florilor iar in colivii, alaturi de buchetele explodand in culori, cantau pasarele, privighetori si canari.

La sfarsitul sec XVI-lea laleaua ajunge in Europa, intai in Praga, apoi, prin intermediul unui gradinar, in Olanda. In cateva zeci de ani, olandezii capata o adevarata manie pentru aceste flori, a caror greutate era masurata in aur, cativa blbi de lalele fiind suficienti pentru a cumpara o casa. Valoarea acestor flori era supradimensionata. Prabusirea pretului lor mai tarziu, aduca la saracie multi olandezi bogati.
Incepand cu anul 2006, guvernul turc, in cinstea acestui simbol national, subventioneaza plantarea in Istanbul, anual, a milioane de bulbi de lalele incat in perioada de inflorire e un adevarat spectacol de culori vii, deosebit de atractive pentru turistii veniti sa viziteze fascinanta metropola. Anul trecut Festivalul International al Lalelelor,  au fost 11,5 milioane de lalele si 4 milioane de alte flori si pentru prima data, a fost organizat in colaborare cu Olanda, in amintirea vremurilor dominate de ”mania lalelelor”, refacand drumul istoric al acestor minunate flori.