Posted on 25/07/2013, in Muzică and tagged Cenaclul Flacara, Iulia Iosipescu, Omar Kayyam, ulciorul. Bookmark the permalink. 7 comentarii.
-
Opinii
Anca la De ce femeile se indragostesc… jean78 la De ce femeile se indragostesc… Gabriela la Mevlana Rumi- înțelepciune și… Ana Trifan la Mevlana Rumi- înțelepciune și… Catalina Elena Ulier… la De ce femeile se indragostesc… Numărătoare:
-
-
Cafeneaua Turceasca 
Gabriela, mi s-a facut pielea de gaina! Cunosteam melodia, fara sa fi stiut vreodata cine o canta sau de unde a aparut. Iti multumesc pentru ea!
Vienela, ma bucură că ți-a plăcut. Eu am crescut și am trăit cu ea, cu versurile lui Omar Kayyam, fărăr să bănuiesc vreodată, că viața mă va duce atât de aproape de lumea orientală și de poveștile ei minunate.
Am avut probleme cu postarea pe site-ul tau! Imi cerea parola pentru un anumit Browser (probabil uracios)!In sfarsit,,
Nu am putut sa ma loghez!
Gabriela,postand aceste versuri mi-ai amintit de alte versuri pe care le ador, dar mi-am amintit de zicerea si motto-ul tau :Aceasta ” Viata este un exercitiu fara repetitie” !
“Aş fi vrut să văd Cerul, Infernul cel temut,
Credeam că-s mai departe de zările senine.
Solemnă, o voce de taină mi-a vestit:
Şi Cerul şi Infernul sunt în tine!”
Omar Khayam !
E o apostazie extatica fantastica in acest catren ! Asa o fi?
Versurile tale m-au trimis la ziceri precum ” oale si ulcele”, „amfore ingropate in istorie” si sansa la perenitate! 😛
Sa stii ca te-am citit!Dar daca tac nu inseamna ca nu-ti sunt aproape!
Brindusa nu o consider deloc o apostazie fantastica. E un concept des intalnit, ca raiul si iadul sunt pe pamant si ne batuie existanta. Si eu sunt de acord cu el. Oale si ulcele, e doar o metafora. Dar tu stii foarte bine si zic ca e o minunata metafora. Unde sunt frumusetile pe care le-a cunoscut Omar Kayyam in timpul vietii? In urma lui a ramas doar splendoarea in timp ce ele, muzele care l-au inspirat si care i-au daruit clipe de fericire, au devenit un pumn de tarana, suflat de vant ori poate, atat de doritor de a se apropia de buzele cuiva s-au transformat intr-un minunat ulcior. E o viziunea frumoasa.
„Priveste cedrul mândru! Atâtea brate are!
Dar nu ca sa cerseasca, ci ca s-adune soare.
Si limbi nenumarate au nuferii si crinii.
Vorbesc însa limbajul tacerii si-al luminii.”
Sa nu fie sincope de comunicare- ” versurile aduse de tine” ! Ca o mai dau in bara, ca sunt ZUZA!
E o piesa superba. multumesc pentru ea. Ascult si eu Budha Bar si am o colectie de Cd-uri. Uite iti ofer si eu ceva, in ton cu postarea si cu lumea orientala.
Are Zuza pe cd! Sar’na! 😛